twitter
rss

Ce scrie Dani

Asa exersam noi, nu chiar in fiecare zi, dar destul de des. Asta e recenta, din 30 septembrie. Am strans multe astfel de fise, le-am datat pe fiecare. Si doamna psihologoped are destule, la dosar.


Uitandu-ma peste ele, am observat ca la inceput sunt mai frumos scrise, mai ordonat, dar asta era inainte ca el sa vorbeasca, deci se concentra mai mult si mai bine asupra scrisului.

Imi amintesc ca la inceput, Dani nu vorbea aproape deloc ,dar scria cu placere fiecare litera si fiecare cifra. Mi-a crescut inima auzindu-l cum incerca timid sa le pronunte, mai tarziu evident. Acum deja scrie si-mi explica: Asta e litea A, Acum schiu 1.


Labels: ,
2 comments |

Cateva lamuriri binevenite

Azi m-am dus la gradinita sa vorbesc mai mult cu doamna Ramona. Dani a ramas acasa cu buni si cu Mircea. M-am dus cu inima oarecum stransa, dar m-am intors mai linistita.

Am discutat, cam o jumatate de ora, cu doamna educatoare si i-am explicat mai multe despre Dani. Mi s-a parut dispusa sa asculte si sa inteleaga. Pentru dansa este primul caz de gen pe care il are, si evident detine prea putine informatii despre aceasta tulburare de dezvoltare, care este autismul.

Am aflat ca Dani se joaca si vorbeste cu ceilalti copii, dar din pacate logoreea lui se intinde si pe parcursul activitatilor de dezvoltare a limbajului, adica cititul povestilor si invatarea noilor poezii. Dani repeta aproape toata poezia, dar acest lucru ii distreaza grozav pe ceilalti copii, mai ales ca Dani inca nu vorbeste corect si poceste cuvintele. M-am bucurat sa aud ca Dani a raspuns corect la intrebarile legate de poezie.

Problema pana la urma este ca, deocamdata, nu accepta autoritatea doamnei Ramona. Dar o va face, cu putina colaborare din partea dansei si multa sugestie din partea mea, indreptata catre Dani. Ca orice copil, si Dani se foloseste de toate ocaziile pentru a specula totul in favoarea lui.

Vom mai astepta inca putin sa vedem cum va evolua situatia, in prisma noilor clarificari si conceperii unui mic plan de asalt.

Asteptam sa rezolvam problema cu alergia lui Dani. Pana atunci repetam poezia Rita gargarita si vom colora marul cel frumos pe care ni l-a trimis doamna.

Labels:
0 comments |

Ultima zi de gradinita-pauza de raceala

Azi am fost expediati, cu mentiunea sa ne intoarcem dupa ce ne trece raceala, de fapt nasucul care tot curge. Ce mi se pare interesant, este faptul ca lui Dani ii curge mai rau nasul la gradinita decat acasa. Imi pun serios intrebarea daca nu cumva Dani este alergic la praf sau altceva de acolo. Eu sunt alergica la praf si detergenti de orice fel, si m-am tarat prin liceu cu o sinuzita cronica, materializata in suflat nasul, cu frecventa ridicata si acompaniament fonic de rigoare..

Alt lucru care nu-mi place la gradinita este faptul ca in clase este prea cald si prost aerisit. Iar Dani nu este obisnuit cu spatiile prea ingramadite si calduroase.

Doamna psihologoped crede ca Dani somatizeaza, aceasta fiind reactia lui fizica la impactul cu gradinita si rutina ei. Dani se sterge, dar nu bine, el nu sufla nasul, de fapt sunt curioasa cati copii de 4 ani stiu sa-si sufle bine nasul si sa se stearga corect?

Deci pana luni stam acasa, dupa aceea mai vedem.

Labels:
5 comments |

Inapoi la gradinita

Dani de abia astepta sa ajunga la gradinita, ieri a spus toata ziua: Maine meg la gadinita, joc cu alti copii.

Azi s-a sculat fericit, si i-a placut si mai mult pentru ca l-am dus iar cu tramvaiul, o statie. Cum am ajuns acolo nu avea rabdare sa-l schimb, apoi a fugit inainte spunand: Ma duc in clasa mea. Asta in timp ce, langa noi, o fetita incepea sa planga pentru ca nu vroia sa ramana singura, fara mama. Va inchipuita ca eu m-am simtit mandra de viteazul meu, care invadase clasa, isi luase scaunelul verde si se aseza la masa, cu baietii. E adevarat, mai la capatul mesei, aproape de educatoare, cu vederea asupra intregii clase.

A plecat de acasa cu cartea cei trei Purcelusi, preferata lui. La pranz l-a luat buni si a aflat ca a fost foarte cuminte, a citit si din cartea lui, adica le-a spus povestea celorlalti copii, ba mai mult a lucrat cu ei la masa, a facut o forma din plastilina albastra, adica o rata. Singurul repros a fost legat de faptul ca nu stie sa-si sufle nasul singur, si cum ii tot curge, si-a imprastiat mucozitatile pe toata fata. Dani duce servetelul la nas, dar din pacate nu sufla nasul bine. Daca data trecuta i-a plantat servetelel murdare pe masa, educatoarei, azi le-a dus la gunoi. Tot e ceva.

Pe drum a mancat cu buni si Mircea, 2 ursuleti Barni, preferatii lui.

Mie acasa mi-a raspuns la toate intrebarile, inca nu are un dialog spontan, sau dorinta de a da prea multe detalii, fara a fi intrebat. Dar asta o sa vina cu timpul. Ma bucur ca macar acasa vorbeste foarte mult cu Mircea: Nu stica masina. Nu bloca dumul, Mitea. Nu e voie etc.

Ei da, a inceput si Dani sa foloseasca bine litera S. Tot fac exercitii cu el, de vreo doua saptamani, cu foneme, poezii, cu suflat in fluier, suflat peste carti puse in picioare- a se citi casute( ca lupul din povestea cu cei 3 purcelusi). Si acum a inceput sa spuna bine cuvintele care incep si se termina cu S. Mai are probleme la S interior. In schimb pronunta bine conjunctia "si", iar asta e minunat. Acum spune Eu si Mitea, sau Vin si eu.

Sunt convinsa ca, pana la urma, Dani se va integra la gradinita si va face fata cu brio.

Labels:
3 comments |

Conferinta internationala la Timisoara- 11-13 octombrie

Fundaţia „Pentru Voi” în colaborare cu Federaţia Internaţională SOFT au plăcerea de a vă invita la conferinţa internaţională cu tema „E timpul schimbării - Autismul şi incluziunea socială”, care se va desfăşura în perioada 11 - 13 octombrie, la Hotel Timişoara din Timişoara.

Evenimentul este finanţat de Uniunea Europeană prin programul PHARE 2006 - Suport pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală şi dezinstituţionalizarea persoanelor cu probleme de sănătate mentală şi Federaţia Internaţională SOFT.

Mai multe informatii gasiti aici.

Labels:
0 comments |

Desenul de sambata

Labels:
0 comments |

Stiu si nu stiu

Am inceput, cam in aceeasi perioada cu Sebi, sa contientizam ceea ce stie si ce nu stie Dani. Eu am ales varianta de a pune accent pe ceea ce stie si apoi, intr-o situatie neprevazuta, neprogramata, sa se confrunte cu ceva ce nu stie.

Am intrebat lucruri banale si le-am intarit raspunsul cu "asta deja stii". Azi de exemplu i-am aratat Biserica din statia de la Razoare si i-am spus: Uite Biserica de la Razoare, o stii? Sigur ca o cunosti. Dani s-a simtit dator sa-mi spuna:
-Mai e o bieica-biserica la capatul bamabiului-tramvaiului 41.
-Aha, deci o stii.
-Da, o stiu.

Pentru ca mai tarziu, la psihologoped, in timp ce desena pe foaie, sa-mi spuna, e adevarat , rasfatandu-se: Nu stiu, mami, auta-ma-ajuta-ma. M-am uitat surprinsa la el, in timp ce doamna psiholog ma intreba de cand foloseste el a sti si a vrea.

-De azi, i-am raspuns eu fericita.

La doctor, in timp ce asteptam sa ne vina randul, Dani inspecta fiecare persoana de acolo, mai ales copiii. Tinea evidenta: Un copil a venit, un copil a plecat etc. La un moment dat a plecat un baietel cu o tricicleta impinsa de bunica. Dani a observat faptul ca nu mergea singur si mi-a spus foarte serios:
-Copilu ata-asta nu tie-stie sa dea din pedale.

In alta ordine de idei, doctorita ne-a dat antibiotic pentru amandoi baietii, asa ca ne vom chinui sa-i convingem sa le si ia.

Labels:
2 comments |

Dezinteres sau nestiinta

Asta e intrebarea pe care mi-o adresez in ultima vreme, referindu-ma la atitudinea educatoarei si a gradinitei in general. Astazi l-a luat buni de la gradinita si a observat ca Dani statea retras, la o masuta si se juca singur. Atunci a intrebat-o pe doamna Ramona de ce Dani sta izolat si nu in grup cu ceilalti. Raspunsul a fost simplu: Nu vrea.

Apreciez faptul ca imi spune tot ce face si ce nu face Dani, dar simt ca dansa nu stie cum sa se poarte cu el, necunoscand ce probleme are. Am rugat-o sa-l integreze mai bine in grupa, tinand cont ca el e mai retras de fel. Daca initial a initiat contacte cu fiecare copil in parte, acum cand au inceput activitatile in grup, la masuta, coloratul sau desenatul, Dani nu vrea sa stea cu ei.

Cred ca doamna nu este destul de exigenta cu el, o sperie probabil reactia lui. Iar Dani a profitat de acest lucru si s-a tavalit pe jos. Am ramas surprinsa sa aud asta, pentru ca astfel de indeletniciri nu a mai avut de aproape 2 ani. La psihologoped nu a facut niciodata asa, dar doamna este foarte serioasa si stapana pe ea, nu se lasa intimidata de nici un fel de reactie.

Cand l-am intrebat pe Dani daca o place pe doamna Ramona mi-a raspuns clar: Nu. In aceste conditii, nu stiu cat de buna va fi colaborarea lui cu ea. Dar poate e prea devreme pentru o astfel de concluzie. Mai astept o luna macar si dupa aceea ma voi gandi serios ce vom face mai departe, in legatura cu gradinita.

Si cu toate acestea, azi Dani s-a dus in clasa razand, direct intre copii. Cred ca la jocul liber se angajeaza destul de bine, dar la lucrul in echipa, nu prea.

Doamna a spus ca a ramas surprinsa sa vada ca Dani stie toate culorile, stie sa numere si mai ales a fost foarte atent la povestea pe care le-a citit-o azi, Fluierasul fermecat.

Cand a iesit din gradinita, Dani a fost foarte dezinvolt cu o prietena de-a bunicii, careia i-a raspuns la intrebarile de genul Cum te numesti? si Ce faci?, fara probleme, desi era a doua oara cand o vedea. Ma intreb de ce copilul meu este sociabil cu alte persoane, pe care de abia le cunoaste, dar cu doamna educatoare nu. De ce nu incearca sa-l integreze mai mult? Nu stie cum? Sau nu o intereseaza.

Acasa cand l-am intrebat ce a facut la gradinita Dani mi-a raspuns:
-Am coloat-colorat.
-Si cu cine te-ai jucat?
-Cu un baiat.
-Cum il cheama pe baiat?
-Daius-Darius.
-Ce poveste v-a citit doamna?
-Fuieas femecat-fluierasul fermecat.
-Cu ce te-ai jucat?
-Cu doua gai-gari?
-Doua gari?
-Da, una mare si una mica.

Maine nu-l mai duc la gradinita, mergem la doctor, pentru ca nasul ii curge si mai rau, si a inceput sa si tuseasca.

4 comments |

Epidemie de gripa la gradinita

Azi am fost la gradinita sa duc un joc de construit, din lemn si banii pentru caietele lui Dani, adica 35 lei.L-am luat si pe Dani cu mine, pentru ca nu a facut febra si nici nu a tusit, doar ii curge putin nasul.

A mers cam cu strangere de inima, desi aseara era foarte incantat ca mergem la gradinita. Azi insa mi-a spus: Megem maine la gadinita, tau-stau cu Mitea-Mircea in camea-camera. Imi este frica sa nu se obisnuiasca prea mult acasa, si cu starea de boala, pentru ca zilele astea s-au jucat foarte mult si foarte frumos, au ras si vorbit foarte mult, incat mi-a zis ca vrea sa stea acasa cu Mircea. Nu mai are puterea argumentul meu, ca la gradinita merge sa se joace si sa vorbeasca cu copiii.

Dani s-a asezat frumos pe scaunel, sa-l schimb de haine si sa-i pun papucii-masinuta, cu roti. Apoi s-a dus singur spre clasa lui, cu un copac desenat pe usa. Cand am intrat in clasa am ramas surprinsa sa vad ca erau doar 4 copii, cu tot cu Dani. Din cei 16 copii din grupa, azi erau doar 4. Dani s-a dus imediat la ceilalti copii, si se uita la gara de jucarie, de pe masa.

Cand l-am luat, Dani statea la o masuta, separat, si se juca cu masinutele. Le punea in parcare, pusese si palmieri, facuse un decor frumos. Insa nu statea cu ceilalti la masuta. Ceilalti desenau, de fapt colorau si se stransesera ca albinele in jurul doamnei Ramona. Educatoarea l-a intrebat si pe el, dar nu a insistat sa coloreze.

Daca saptamana trecuta Dani se jucase frumos cu cate un copil, azi nu a mai facut-o. Absenta lui de 2 zile si-a spus cuvantul. Acum trebuie sa se readapteze, in conditiile in care deja s-au facut grupulete de copii. Sau poate ca cei cu care s-a inteles si s-a jucat saptamana trecuta, azi nu erau prezenti. Nu stiu ce sa zic, o sa vedem.

Pana atunci, o sa lucrez eu acasa cu el, pentru a-l invata sa faca si el ce fac ceilalti. Asa ca azi vom colora pe carticelele de colorat si desenat si maine il voi trimite sa faca acelasi lucru acolo. Am observat ca daca il sugestionez sa faca ceva, a doua zi o face foarte bine, dar inca nu exista initiativa din partea lui, decat foarte rar. Ei, este inca prea devreme, inca nu si-a facut prieteni stabili.

Labels:
5 comments |

Au venit banii pentru Dani

Au venit in 3 transe, mai intai alocatia dubla, de 84 lei, impreuna cu cea a lui Mircea. Asta pe data de 14 septembrie. Postasul nu ne-a putut lamuri cand vin indemnizatiile pentru persoanele cu handicap si a trebuit sa facem un drum pana la posta. Acolo ne-au anuntat ca acestea nu au date fixe ca alocatiile sau pensiile, asa ca nu ne ramane decat sa asteptam.

Indemnizatia propriu-zisa, de 461 de lei a venit pe data de 17 septembrie. Noroc ca eram acasa. Ma asteptam sa vina si bugetul complementar, cel de 91 de lei, dar surpriza, nu se stia nimic de el.

Al treilea talon si ultimul, cel cu begetul complementar a ajuns azi, pe 23 septembrie. Nu inteleg de ce nu trimit toti banii o data. Si mi se pare nedrept ca tocmai cei cu handicap, indiferent de care este el, sau ce grad ar fi, sa primeasca banii aproape ultimii, la o data necunoscuta, arbitrara. Ca sa nu mai spun ca toate drepturile se platesc retroactiv, nu la zi.

Sa vedem cum va fi luna viitoare.

Labels:
2 comments |

Prima raceala de la gradinita

Nu credeam sa fim rapusi atat de repede de raceala. Intrarea in comunitate isi lasa amprente destul de repede. Dani nu a mai fost racit de 1 an, aproape uitasem ce inseamna sa ai copii bolnavi. Dar ieri ne-am adus aminte. A inceput prin nasuc infundat si apoi mult prea mucos.

Azi noapte a fost un cosmar, Dani se tot trezea pentru ca nu putea respira, si se speria. Asta in conditiile in care, seara ii dadusem paracetamol, il unsesem pe piept si spate cu o crema cu eucalipt si i-am bagat picaturi de nas.

Mircea s-a strecurat si el intre noi si a dormit pana dimineata. Eu am facut naveta, mereu , din camera noastra, in cea a baietilor la fiecare tusit, scancit, respiratie mai greoaie.

Inainte de culcare si dimineata il aspir pe Dani cu batistuta bebelusului, pentru ca el nu sufla prea bine nasul, si trebuie sa-i desfund cumva caile respiratorii.

Noroc ca mananca bine, dar din pacate respira mai mult pe gura. Ca de obicei, fara febra.

Am vorbit aseara cu doamna educatoare si i-am spus de raceala lui Dani. A ramas sa vedem cum se mai simte peste 2 zile. Si asta in conditiile in care vineri, la sedinta ne anuntase ca au avertizare de la Ministerul Educatiei si de la cel al Sanatatii, legata de gripa. Conditiile au fost ca la orice stranut, curs de nas si tusit, nu mai spun de febra, fiecare sa stea acasa 3 zile, pentru a evita bagarea in carantina a intregii grupe, pentru 3 saptamani.

Asa ca nici nu am inceput bine gradinita si trebuie sa stam acasa, cu medicamente. Noroc ca il are pe Mircea, si se joaca, ca altfel ne-am fi urcat pe pereti, pentru ca afara nici nu poate fi vorba cu vremea asta schimbatoare.

Labels:
4 comments |

Asteptam putina mila

Cam asa s-ar traduce articolul pe care Jurnalul il prezinta despre demersurile legate de legea autismului in Romania. Si ca si anul trecut exista prea putine sanse sa fie adoptata.

Si noi citim, cum altora nu li se pare important ca exista autism, nici nu stiu ce inseamna asta si nici nu-i intereseaza sau afecteaza, pentru ca lor nu li se poate intampla asa ceva.

Nici noi nu credeam ca exista asa ceva, pana cand ne-am trezit pur si simplu daramati, ingenunchiati, disperati. Si incercam sa ne ridicam, desi ei ne imping cu varful pantofului, la loc. Si noi ne rugam de ei, le trimitem petitii, cautam solutii iar ei n-au timp de prostii de gen. Poate ca ar trebui sa existe o justitie, macar divina, sa inteleaga si ei ce inseamna sa te lupti, mai intai cu tine, pentru a accepta, apoi cu necazurile, disperarea, si mai ales cu un sistem idiot, retrograd, insensibil, infam.

Pentru cei care vor sa citeasca mai mult, gasiti aici articolul.

Labels:
2 comments |

Timpul - desen in creion

Labels:
2 comments |

O noua zi la gradinita

Pentru a evita situatia de ieri, inca de aseara, inainte de culcare, l-am incurajat pe Dani. I-am spus ca el este baiat mare si curajos, care nu trebuie sa planga din orice. Am accentuat faptul ca nu pot sta cu el in aceeasi camera, clasa, si principalul motiv pentru care mergem la gradinita este sa se joace cu copiii si sa vorbeasca cu ei.

Aseara, cand a venit de la servici, tata l-a intrebat pe Dani:
-Ai fost la gradinita?
-Da, a raspuns Dani.
-Si cum a fost? Ti-a placut?
-Da, mi-a placut.
-Ai plans cumva?
-Da.
-De ce?
-Am plans dupa mama mea.Veau sa stau cu mama mea.

Asa ca azi i-am reamintit ca nu pot fi prezenta mereu langa el, dar il iubesc oricum. Ma asculta atent in timp ce mergeam, fara graba pe jos, spre gradinita. Cand l-am lasat acolo, se chinuia sa bazaie, mai mult prosteala, ca ultima incercare de santaj. Azi am plecat de acolo mai linistita, eram convinsa ca azi va fi mai bine, si a fost.

Cand m-am dus sa-l iau, radea. Doamna educatoare mi-a spus ca s-a potolit imediat ce am iesit pe usa si ca apoi s-a jucat toata ziua cu o fetita. Cica ar fi vorbit mult cu ea. Ma bucur sa aud asta, ca se imprieteneste cu fiecare coleg, consacrandu-le cate o zi fiecaruia.

Sedinta cu parintii a fost exclusiv administrativa, alte probleme personale discutandu-se separat. Am apreciat acest lucru. Mi se pare un lucru extraordinar ca doamna educatoare chiar este atenta la Dani, il urmareste si imi spune tot ce face, cred ca din curiozitate mai mult, pentru ca nu a mai lucrat cu nici un copil cu tulburari din spectrul autist. Atat timp cat este binevoitoare, totul va fi bine, pentru ca Dani nu este violent, este cuminte si foarte atent si constiincios.

Tragand linie, la sfarsit de saptamana, ma pot declara foarte multumita de experienta numita gradinita.

Labels:
4 comments |

Alte forme din plastilina

Ieri am incercat sa-l mai relaxez putin pe Dani, dupa ce a plans si a fost agitat la gradinita. Asa ca dupa-amiaza ne-am jucat cu plastilina. I-a facut placere sa framante plastilina si sa apese pe formele din dotare, adica ratusca, cap de urs si un pom. De data asta nu l-a mai deranjat faptul ca plastilina este cam lipicioasa, insa nu are destula forta sa o framante foarte bine. Macar incearca si asta conteaza.

Au iesit cam asa.

Dani m-a jutat sa punem ochi si bot la animale, respectiv cioc la pasare, si fructe in pom.

Labels:
0 comments |

O minune tine 3 zile

Azi, Dani s-a sculat primul, foarte de dimineata si m-a anuntat ca sta acasa, ca nu vrea la gradinita. M-am mirat si l-am intrebat daca ii place la gradinita.
-Place la gadinita. Meg-merg cu tine, mama. Tau-stau cu mama.

Am incercat sa inteleg de ce si-a schimbat atitudinea, tinand cont ca primele 3 zile a fost foarte incantat si era primul la usa. M-am gandit ca poate s-a suparat ieri, pentru ca l-am lasat prea putin la toboganul de la gradinita, sau a fost dezamagit ca nu a venit buni si Mircea sa-l ia, asa cum ii spusesem. M-am gandit ca mica disputa de ieri, cu ceilalti copii, pentru gara de jucarie, i-a taiat elanul, la fel si oboseala. Pana la urma cred ca toate l-au afectat intr-o oarecare masura.

Azi nu a mai mers asa voios pe strada, cu ghiozdanelul lui albastru cu ursulet. M-am gandit sa-i distrag atentia si i-am propus o plimbare cu tramvaiul, e drept, cam scurta, doar o statie. A parut incantat dar cand s-a vazut in fata gradinitei, a dat inapoi. Fara prea mare tragere de inima, a intrat dar s-a agatat de mine si a inceput sa planga, vorbind mereu si repede, incat imi era greu sa-l inteleg. Educatoarea era uimita sa-l vada plangand.
- Tau-stau cu mama. Meg-merg afaa-afara cu mama.

Am incercat sa-l linistesc, i-am aratat mormanul de jucarii din mijlocul clasei, unde erau si o multime de farfurii si cani. Raspunsul lui a fost sec: Nu e fafuia-farfuria mea. Educatoarea l-a pus sa stea pe un scaun si el i-a raspuns: Veau caunul vede-vreau scaunul verde.

Mi se facuse brusc foarte cald. Noroc ca reactia educatoarei, adica mi-a inchis usa in nas, m-a scos din strangerea de inima care ma cuprinsese si ma indemna sa stau cu el, sau mai rau sa-l iau de mana si sa plec de acolo. Stiam ca mai plangea putin si la psihologoped, dar ii trecea repede. Acum nu stiam cat va dura episodul de plans, si cum va reusi educatoarea sa-l linisteasca. Mai ales ca fetitele de abia asteptau motiv sa planga.

M-am intors abatuta acasa, unde Mircea plangea de zor dupa mine si dupa Dani.

L-am luat mai devreme pe Dani de la gradinita, pe la 11. Si am trimis-o pe buni sa vad cum reactioneaza la vederea ei, pentru ca de saptamana viitoare il duc eu dimineata si buni si Mircea il vor lua la pranz. Am aflat ca Dani s-a linistit foarte repede, dupa ce am plecat.

Cand l-am intrebat ce a facut la gradinita, Dani mi-a spus: M-am jucat cu un copil, dar fara alte detalii.

In parc cand l-am dus, s-a jucat mai mult cu Mircea. La un moment dat, a venit un baiat la el si l-a intrebat cati ani are. Dani a vrut sa-l evite, nu i-a raspuns si nici nu s-a uitat la el. Noroc ca baiatul a insistat si Dani i-a raspuns pana la urma: 4 ani.
- Eu am 5 ani, sunt mai mare, a jubilat baietelul.
- Eu gatec-gatesc la aagaz-aragaz, a fost conversatia lui Dani.
-Hai sa gatim impreuna, s-a aratat dispus baiatul.

Si au gatit, baiatul un snitel cam tare dintr-o piatra plata, gri, iar Dani a incalzit laptele pentru el si Mircea, intr-un biberon din geanta de la carucior. Ma uitam la el cum intorcea butoanele de la aragazul de jucarie, din parc, si ma bucuram ca totusi, indiferent daca este suparat, dintr-un motiv sau altul, comunica cu ceilalti. Este adevarat, conditia numarul 1, este ca ceilalti sa insiste putin.

Si maine va fi o alta zi, sper mai buna. Si sedinta cu parintii.

Labels:
2 comments |

Mai bine dar obositor

Asa se poate rezuma cea de a doua zi de gradinita. Ne putem lauda ca azi a fost chiar mai bine, in sensul ca Dani a vorbit si cu Doamna, de fapt i-a raspuns politicos la intrebari, si cel mai important s-a jucat si a vorbit mai mult cu copiii, in clasa.

Azi l-am lasat de la ora 8 si jumatate, pana aproape de 12. Si nu se arata dornic sa fuga din clasa, cand am intrat. El se juca frumos cu o casuta sau gara. Chiar inainte sa intru, s-a jucat cu un joc de construit, din lemn, cu inca 3 copii, doi baieti si o fata, care mai ramasesera acolo, in asteptarea parintilor.

Am vorbit cu doamna educatoare si mi-a spus ca s-a mai dezghetat putin. Doamna era impresionata ca Dani facuse foarte repede puzzle-urile din cartea pe care i-o dadusem, una de la Teora cu povesti si puzzle-uri din 6 cartonase. Dani le-a aratat tuturor cartea lui. De fapt si ieri a donat una din masinile lui, altui baietel.

Azi a fost mai indraznet, a gustat si din lapticul din cutie, dar cam atat. A tinut mortis sa-si care ghiozdanul, si la venire si la plecare. Drept recompensa, pentru ca a fost asa de cuminte si sociabil, am mers o ora in parc. Si aici s-a vazut schimbarea petrecuta in doar cateva zile. S-a dus glont la o fetita si a inceput sa se joace cu lopatelele si greblele, iar din cand in cand el o mai intreba cate ceva. Nu stiu daca i-a si raspuns, dar intentia conteaza. Apoi s-a jucat cu un baietel, Tudor, la lada cu nisip. Dani cara nisip cu un pahar si baietelul il ajuta si el, apoi deschideau pe rand usita de la lada, pentru a lasa nisipul sa se scurga.

Cand am ajuns acasa, Dani era toropit si mi-a spus: Sunt obosit. De abia am apucat sa-i dau sa manance felul 1 ca a si inchis ochii. L-am dus in pat, unde insa a adormit destul de greu, era inca usor agitat si-mi spunea ca-l doare burta de oboseala. In cele din urma a adormit.

Maine, tot la gradinita evident.

Labels:
7 comments |

O noua conferinta despre ADHD

Am rasfoit site-urile si am descoperit ca in curand va avea loc o Conferinta pentru persoane cu tuburari din spectrul autist, avand ca tema: ADHD si Rezilienta.

Aceeasta va avea loc pe 17-18 septembrie 2009, la Primaria sectorului 2.

Pentru cei interesati, cititi mai mult aici.

Labels:
0 comments |

Prima zi de gradinita pentru Dani

Ieri a fost deschiderea, nu au intrat in clase,doar s-au jucat putin in curte, pe tobogane. In schimb azi, a inceput cu adevarata gradinita. L-am dat la gradinita nr 75, cu program scurt.

Noi am ajuns ultimii, pe la ora 9. Cu o seara inainte l-am incurajat, i-am spus ce frumos e la gradinita, ca mie mi-a placut cand eram mica, ca si tata a fost la aceeasi gradinita. L-am avertizat ca altii vor plange, dar el este un baiat curajos si sunt mandra de el.

Cum am intrat in gradinita, s-a repezit in prima clasa cu usa deschisa si s-a asezat la masuta, sa se joace cu lego. Din pacate nu aceea era clasa lui, si educatoarea de abia l-a convins sa se ridice de pe scaun si sa mearga in alta clasa, la grupa mijlocie.

Am ajuns in sfarsit in clasa lui, unde corul plangaciosilor-majoritatea fete, era setat la maximum. M-am temut sa nu se sperie, dar Dani nu a plans.

L-am lasat doar 2 ore, pentru inceput. Si a fost foarte cuminte, nu a plans, insa in schimb nu a fost prea comunicativ cu doamna educatoare. Ii trebuie putin timp de acomodare, cu clasa si cu doamna Ramona. S-a jucat foarte frumos cu masinutele. Nu a mancat cornuletul cu lapte si nici nu a avut nevoie la baie.

Cand l-am luat, era fericit ca iese afara, la tobogan, nu neaparat fericit ca ma vede. S-a bucurat cand l-a vazut pe Mircea, si apoi s-a transformat, a inceput sa rada, sa vorbeasca mereu, sa alerge, sa se dea pe tobogan cu baietii, ii striga pe nume, le dadea indicatii, se cam baga in fata lor cu mult tupeu. Am stat cam o jumatate de ora in curte, de abia l-am luat de acolo:
-Tau toata ziua la gadinita, asta imi repeta Dani si aproape ca plangea cand am iesit pe poarta.

L-am asigurat ca mergem si maine. Ma bucur ca a fost incantat si s-a comportat bine pentru prima lui zi de gradinita.

Sa vedem si maine cum va fi.

Labels:
2 comments |

Schite design vestimentar


Labels:
0 comments |

O roaba si o paleta

Zilele trecute, Dani se juca la Selin, si acaparase dupa lungi certuri, o roaba mica si o paleta. Prima a fost roaba, pe care a plimbat-o pe toate aleile. In clipa in care Mircea a renuntat si la o paleta, Dani a fost pe faza si s-a repezit sa o ia. Dilema insa: trebuia sa duca si roaba de manere si sa ia si paleta.

Am stat si m-am uitat la el, sa vad cum se descurca. Mai intai a incercat sa puna paleta in roaba, dar din nefericire paleta era mai mare si tot aluneca. Ar fi vrut sa tina si paleta in mana si roaba, roaba care necesita ambele maini pentru a se echilibra si merge bine. Apoi s-a gandit putin si a gasit inca o solutie: A pus paleta intre picioare, a strans-o bine, a luat roaba de manere si a ridicat-o, apoi incet, incet a indreptat mana dreapta, in care tinea deja manerul roabei, spre manerul paletei si a prins-o bine. Asa ca Dani a dus cu bine roaba si paleta, la lada cu jucarii, de langa casa.

Ma bucura foarte mult sa vad ca, de cele mai multe ori, Dani reuseste sa gaseasca cea mai buna solutie pentru micile lui dileme, fara sa ceara ajutor celorlalti. Ma bucur ca-l preocupa gasirea unor solutii, ca nu se da batut, si mai ales nu mai este atat de frustrat ca nu poate sa faca ceva.

Labels:
0 comments |

Colaj in creion

Labels:
0 comments |

Motanul incaltat si ....zgribulit

Am mers in Parcul Sebastian sa vedem reprezentatia Teatrului Tandarica, programata pentru azi, la ora 10 dimineata, Motanul incaltat.

Am sculat copiii si ne-am grabit cu caruciorul lui Mircea spre parc, printre blocuri, si am ajuns exact la fix. Din pacate cerul innorat si vantul deja naravas, a strans putini copii. Iar papusarii erau bine echipati pe sub costume, cu haine mai groase. Un alt dezavantaj l-a constituit lipsa scaunelelor sau bancilor pe care sa stea prichindeii. Noroc ca aveam carucirul la mine si i-am urcat pe amandoi. Asta i-a protejat putin si de vantul cam rece.

Ceea ce a fost cu adevarat bine, a fost faptul ca am stat chiar in fata scenei, aproape de marionete si papusari. Perspectiva a fost cu totul alta, fata de cea din sala de teatru, unde am vazut, prima oara, cu Dani aceeasi piesa.

Mircea a fost fascinat, capsorul lui se misca ritmic, de la stanga la drepta, neratand nici o miscare a actorilor. Asta insa a reprezentat un impediment pentru Dani, care nu prea vedea de capul lui Mircea. Mircea a rezistat eroic, cam o jumatate de ora, dupa care a devenit agitat si dornic de plimbare.

Dani a avut nevoie de un mic imbold pentru a dansa si aplauda impreuna cu ceilalti.

Urmatorul eveniment de gen, pe 19 septembrie, sambata, in aceeasi locatie, dar alta piesa: Pacala.

Labels: ,
0 comments |

Poveste cu purcelusi

Lui Dani ii place foarte mult povestea cu cei trei purcelusi. Avem si cartea dar si doua versiuni de desene animate, de pe internet, una Disney si una spaniola, cred. Le urmareste cu placere si mai ales completeaza el povestea, acolo unde nu sunt dialoguri.

-Pocuporcu face casa paie.
-Pocu asta face casa lemn.
-Utimu poc face casa caamida-caramida
-Vine lupu au-rau.
-Deschide usa, pune-spune lupu.
-Sufla tae-tare, daama-darama casa paie, etc.

La varianta Disney, lupul se deghizeaza in cersetor. Dani e foarte contrariat, e putin schimbata povestea, dar se conformeaza si spune:

-Au cazut hainele, s-a dat de gol.

Labels:
0 comments |

Adevarati fani ai lui Thomas

Dani nu rateaza nici o ocazie de a vedea desenele cu Thomas si prietenii. De altfel i-am luat si DVD-urile aparute la noi, trenulete de lemn, de plastic, sine, carti, carti de colorat, reviste, tricouri, plastilina postere. Ne mai trebuie un ghiozdanel si o lenjerie de pat.


Labels: ,
2 comments |

Asocierile lui Mircea

De cand a invatat sa numere si sa recunoasca literele, Mircea este foarte incantat sa faca asocieri legate de ele. Asa ca, zilele trecute, pe cand ne jucam toti in gradina, Mircea a gasit un bat. L-a luat fascinat, l-a intors pe toate partile si apoi m-a anuntat:

-E un T.

Initial nu am inteles ce a zis si i-am raspuns: E un bat, mama.

El s-a uitat cu atentie la el, la bat si mi-a explicat:

-E un bat. E un T, de la tata.

Stia ca e un bat, dar lui i se parea ca seamana mai mult cu litera T, si nu oricare, litera cu care incepe cuvantul Tata.

Labels:
3 comments |

Dani, Mircea si popicele

V-ati gandi ca este foarte usor sa inveti sa joci popice. Ei bine, i-am cumparat lui Dani popice, anul trecut si nu am reusit sa-l fac sa nu mai planga de cate ori se rasturnau popicele. Intelesese partea cu aruncatul mingiei dar nu intelegea de ce trebuie sa cada popicele.

Anul asta am incercat din nou. Si Mircea s-a aratat amator, de daramat popice, mai ales ca cele pe care le avem au niste bilute inauntru si fac un zgomot teribil, foarte apreciat de Mircea.

Pentru ca trebuia sa le explic, dar sa le si dau fiecaruia cateva popice, le-am impartit pe cel;e 10 existente in 3 grupe, 4 lui Dani, 3 mie si tot atatea lui Mircea. Eu echipata cu o mingie de plus, ei cu cele doua mingii de plastic, din dotarea trusei de popice.

Mircea navalea in ele, aruncandu-le cu mainile in toate partile, fericit de sunetele pe care le scoteau, si mai mult de atat, ne ajuta si pe noi sa le daramam pe ale noastre, desi nu i-o cerusem.

Dani a reusit anul asta sa inteleaga cum sta treaba cu popicele. Si le aranjeaza frumos, mai maraie cand nu sta una perfect, si apoi arunca mingia, din pacate prefera sa o faca de sus, si mai putin din lateral pentru ca a observat el ca nu are tinta asa.

Pana la urma au inteles amandoi regulile. Acum Mircea le rechizitioneaza, le pune in carutul lui patrat si le plimba prin toata casa, simuland accidente, pentru a le vedea si auzi cazand peste tot. Apoi se uita triumfator la mine si spune : Au cazut.

Labels:
0 comments |

Desen in creion- Ganduri

Labels:
0 comments |

Noi prieteni pentru Dani

Azi m-am dus la gradinita cu Dani, sa ma interesez ce rechizite trebuie sa-i cumpar. El era foarte nerabdator. Cand am ajuns in intersectie mi-a aratat cu mana in partea stanga si mi-a spus:
-In partea asta e gadinita mea.
-Stiu, i-am raspuns eu.

Ajunsi acolo am descoperit ca inca se mai faceau aranjari, despachetari, mutari. In consecinta ne intoarcem si luni. Dani ramasese in curte si deja se imprietenise cu un baiat de acolo, de varsta lui cred. Se dadeau amandoi pe tobogan. Mai mult decat atat, Dani ii dadea instructiuni:

-Pe toboganul potocaiu, baiatu. Du-te pe toboganu potocaiu.
- Asa , pe and-rand.
-Eu pe gaben-cel galben.
Iar cand a aflat ca pe baiat il cheama Andrei, l-a strigat tot timpul: Hai Andrei.
A ras tot timpul, s-a bucurat.

Apoi am plecat in parc, unde s-a lipit imediat de doua fetite, la ladita cu nisip. Si-au impartit repede sarcinile, Dani cara nisip, cu mana sau cu un pahar de plastic, si-l turna intr-o lada, iar fetita deschidea o usita mica si golea lada. Apoi au schimbat locurile. Stateam si ma uitam la ei. Dani s-a prezentat din prima: Eu Dani. Ma cheama Dani.

Fetita nu s-a prezentat, in schimb a prezentat-o pe prietena ei Sara. Dani s-a uitat la mine si mi-a spus:
-Ea e Sara, e pietena fetitei.
Si cum nu stia cum o cheama, pe fetita, am intrebat-o eu si am aflat: Ana.

Cand fetele au plecat la tobogan, Dani s-a repezit dupa ele, anuntandu-ma:
-Ma duc dupa ele, la tobogan.

Cand am ajuns acasa, a simtit nevoia sa rememoreze joaca din parc, si si-a asezat colectia de little people, explicandu-mi ca o papusica e Ana, alta e Sara, evident el, Dani si.......Coina. Corina este fetita pe care a intalnit-o acum multe luni, tot in parc si cu care s-a jucat foarte frumos si mult, desi era in clasa I-a. A tinut-o minte.

Toate aceste lucruri ma fac sa cred ca Dani se va integra bine si repede la gradinita.

Labels:
4 comments |

Schita design vestimentar

Labels:
0 comments |

Stagiunea estivala a teatrului Tandarica

Am aflat ca teatrul Tandarica a organizat si o stagiune estivala, cu reprezentatii gratuite in cateva parcuri ale Capitalei. Si cum unul este relativ aproape de noi, parcul Sebastian din Rahova, o sa mergem si noi, in septambrie, sa vedem Motanul incaltat, desi Dani l-a mai vazut o data, anul trecut.

Reprezentatiile se dau in sectoarele 1, 3 si 5.

Pentru mai multe detalii intrati pe pagina teatrului, aici.

Labels:
0 comments |
Subscribe to: Posts (Atom)
Related Posts with Thumbnails