Dani si Mircea au devenit nu doar cei mai buni prieteni din lume - cu toate bataile dintre ei - dar si parteneri in construirea de povesti. Isi dau replici, idei, se contrazic, joaca roluri, se agita, se cearta, se impaca si asta in fiecare zi. Fascinant pentru noi este ca Dani preia de multe ori conducerea, ca narator principal, si daca treci de sasaiala lui este incredibil ce povesti complicate si lungi ajunge sa faca. Sigur, dupa ani de terapie, dar oricum rezultatul este incredibil. Iar Mircea ori il secondeaza, ori destul de des incepe chiar el o poveste.
Ieri i-am auzit cum faceau impreuna doua noi povesti. Cu oua.
Povestea oualor muscatoare
Au fost odata niste oua care locuiau intr-o casa de galbenus. Cu acoperis de galbenus. Si ouale s-au enervat si cand a venit un ou mare, ouale mici vroiau sa se umple si ele mai mult cu galbenus si sa fie mari. Si unul s-a spart si altul l-a mancat.
Si s-a facut tot mai mare, si puiul de ou a inceput sa planga pentru ca el era mic. Si s-a terminat ca au fugit toti din oras. Ne pare rau ca nu e mai lunga, precizeaza Dani, cand Mircea este dezamagit de final.
Si cum Mircea mai vrea o poveste cu oua, Dani continua printre hohote de ras:
Ouale nazdravane
Intr-o buna zi ouale au vazut un nor de galbenus, apoi au obtinut aripi de galbenus. L-au spart pe un ou mare si din el au obtinut aripi de galbenus. Iar Dani precizeaza, ca sa nu existe dubii: asta nu se poate intampla si in realitate.
Si in fiecare zi alte si alte povesti.
