Dani are din nou o perioada de vise urate. Se trezeste, tipa, fuge prin casa si ajunge sa se refugieze la bunica. In ciuda tuturor eforturilor, am fost nevoiti sa-l culcam in biblioteca, despartita de dormitorul nostru prin usi glisante. Chiar si asa, de pe canapeaua transformata in pat, se trezesti si verifica din cand in cand : mama? mama? Se linisteste cand ma aude. Sper ca e doar o faza.
De ceva vreme Dani a inceput sa se uite la Bugs Bunny mai des si cu mai multa atentie decat inainte. Plus ca a descoperit Scooby Doo, Jetsons, Flinstones, Laboratorul lui Dexter si Johnny Bravo, desene care inainte nu ii spuneau nimic.
Din cand in cand, tata il tachineaza pe Mircea - care este foarte mandru ca a crescut maaare - cu intrebarea: tu cand aduci o gagica aici, sa o cunoastem si noi? Daca pana mai ieri soricuta (asa ii spun eu) radea si fugea, azi s-a angajat intr-un dialog pe cinste.
Ca de fiecare data, intoarcerea la gradinita inseamna o noua raceala. Au stat aproape doua luni in casa, dupa pneumonia lui Dani, si n-am mai avut nici o problema. Desi au iesit in curte, s-au jucat in zapada, au alergat, s-au distrat, etc. Cum am mers la gradinita, dupa doar cateva zile a inceput Dani sa stranute si sa-i curga nasul. Sustinea mereu, cu servetelele la nas, ca nu e racit. Eu nu sunt racit, Mircea este. Dupa o zi a inceput si Mircea sa tuseasca, febra, vomitat, stranuturi, nas transformat in cismea. De fiecare data Mircea are simptome mai puternice, dar isi revine si cel mai repede.