Am primit pe mail, o invitatie din partea Asociatiei studentilor de la drept si a Asociatiei Puzzle Romania, pentru data de 15 decembrie, adica ieri, ora 16:00, invitatie careia i-am dat curs.
Ne-am strans foarte multi copii, pe unii nu i-am vazut niciodata, pe unii de cateva ori. Dani si Mircea s-au repezit in burlanul de panza si sarme, au monopolizat masinutele mari.
Din pacate, Mosul a cam intarziat, si copiii au devenit nerabdatori. Noi am coborat la kinetoterapie, la etajul 1, unde aveam ora saptamanala, de la 17:00 la 18:00. Asa ca si-au consumat energia in mod constructiv si am urcat chiar la fix, cand a sosit Mosul.
Mircea ii tot dadea tarcoale Mosului, se uita curios pe sub barba lui. Mircea s-a rusinat de tot si nu i-a spus Mosului nici o poezie, de fapt doar il urmarea pe sub sprancene, cu manutele bagate intre picioare. In schimb a fost foarte vioi cand a venit vremea sa-si primeasca cadourile.
Dani, la fel ca si Mircea a vazut pentru prima oara un Mos costumat. Dar Dani a fost mai linistit, a spus frumos poezia, a stat la poze.
Dupa eveniment, a trebuit sa-i explic cum e cu Mosii astia mai multi, pentru ca Dani mi-a spus ca asta nu a fost cel adevarat. I-am explicat ca exista un singur Mos, batran, care vine in seara de Craciun, iar ceilalti, adica cel de la Asociatie, si cel de gradinita sunt de fapt niste ajutoare, niste spiridusi imbracati in costum de Mos Craciun, care-l ajuta pe adevaratul Mos.
Oricum cadourile au fost consistente, multe dulciuri, suc, chiar si un joc interesant.
Cand voi reusi sa descarc pozele, voi pune cateva si aici.
Tata a venit aseara foarte entuziasmat cu o carte- poveste si brad tridimensional din carton, simplu numita Bradul de Craciun. A luat-o de aici.
Azi, dupa ce am venit la pictura, ne-am apucat sa facem bradutul. Mircea a fost foarte entuziasmat, nu mai stia unde sa atarne globuletele de carton, bomboanele, stelutele si animalutele, in total 120 de decoratiuni foarte frumoase.
Mircea a fost fascinat de sania lui Mos Craciun pe care o umplut-o cu spiridusi si cadouri. A facut rapid si o mica poveste: Spiridusii au furat sania lui Mos Craciun si au luat toate cadourile pentru ei.
O idee foarte buna, venita din partea Editurii Aramis . Va las sa vedeti pozele.
Dani are de spus la serbare o poezie pentru Mos Craciun iar Mircea una despre Pomul de Craciun.
Mos Craciun
Mos Craciun, Mos Craciun
Uite ce-as dori sa-ti spun:
Pe la mine daca vii
Sa-mi aduci doar bucurii,
Pentru mama, pentru tata.
Jucarii sa nu-mi aduci,
Insa daca nu te superi
Una mica mi-ar placea,
Insa asta e treaba ta.
Pom de Craciun
Pom de Craciun te fac!
O, ce bucurie!
In beteala am sa te-mbrac,
Si stelute- o mie.
Azi am petrecut o zi minunata in Afi Palace Cotroceni. Am participat la o actiune de socializare dar si mediatizare pasnica a fenomenului autism. Mai multi parinti si copii cu autism au fost invitati la un eveniment organizat de Asociatia Puzzle Romania, de dna mihaela Stan si studentele voluntare.
Impreuna cu buni, si evident insotita de cei doi baieti ai mei, am navalit la ora 10 in Afi, mai exact la locul de joaca de langa patinoar. Am fost surprinsa sa vad multi oameni stransi acolo. Am recunoscut si persoane cu care am fost in minivacanta de la Slanic Prahova, si anume cei de la centrul Sf Maria, din sectorul 5.
Dani a fost cel care a dat start petrecerii, intrand primul la locul de joaca, spre disperarea lui Mircea care, fiind mai mic, nu reusea sa se strecoare pe langa ceilalti copii care vroiau sa intre. Dupa cateva lacrimi, Mircea s-a avantat in sus si in jos, pe toate scarile, toboganele, saltelele de acolo.
Noi, parintii sau insotitorii, ne uitam la maimuticile noastre care chiuiau si topaiau, atat de absorbite incat nici macar nu ne auzeau cand ii strigam.
Nu le mai trebuia nimic, nici apa. Dani ajunsese cu spatele gol, ii iesisera toate hainele. Imi era teama sa nu transpire sau sa oboseasca.
Dar se pare ca nici macar o ora si jumatate nu a fost de ajuns sa-l oboseasca, timp in care n-a stat nici macar o secunda.
Cat despre ceilalti copii, cu varste de la 2 ani pana la 14ani, cred, cei de la centru, au abandonat mai repede corabia piratilor. Din pacate n-am luat aparatul la mine, sa fac poze, dar am vazut ca fetele, voluntarele au facut destule. Sper sa intru si eu in posesia lor si sa postez cate si aici, pe blog.
Cam pe la ora 12, dupa ce am scos cu greu baietii de la locul de joaca, am mers la Mec. Din pacate Dani nu mancat meniul, in schimb a baut din sucul de portocale. Mircea a mancat din cartofii prajiti, a baut tot sucul pe care l-a gasit, si a gustat putin si din hamburger. Toata lumea a fost servita, si parintii si copiii. Din pacate destui parinti au plecat inainte de masa, si mai putini am ramas pentru ultima surpriza: filmul de desene animate 3D, Aventurile lui Sammy, broasca testoasa.
Sincera sa fiu nu credeam ca Mircea va avea rabdare o ora si jumatate, pe scaun, la un film. Recunosc ca a fost o experienta unica, prima oara pentru mine, la fel ca si pentru ei. Mircea a ramas tintuit in scaun, cu ochelarii la ochi, mai mari decat fata lui, evident. Imaginile au fost atat de reale ca m-am surprins facand acelasi gesturi ca si ei, adica sa intind mana sa ating personajele.
Pentru cei care iubesc desenele animate dar si lumea minunata a adancurilor, recomand acest film. Dani m-a anuntat ca vrea si el asa ceva acasa.
Imi pare rau ca nu am fost mai multi, dar probabil ca cei mici trebuiau sa doarma la ora aceea. Filmul a inceput la ora 13:15 si a tinut pana la aproape 14: 45.
Am plecat foarte incantat, la fel ca si princhindeii mei. Ma bucur cand se fac astfel de evenimente, si incerc sa nu ratez nici unul. De ce?
Simplu, pentru ca doar asa copiii mei, si nu numai, au ocazia sa socializeze, sa vada noutati, sa le faca fata, sa inteleaga in practica ceea ce ii tot invat eu despre oameni si comunicare.
Astfel si ceilalti pot sa vada ca nu exista diferente prea mari, sau insurmontabile. Am incercat sa facem asta prin picturile copiiilor nostri, frumos inramate si atarnate de plasa de protectie a locului de joaca. Am incercat sa-i amestecam pe toti intr-un loc de joaca, unde singurul limbaj folosit era cel verbal, gesturile erau de atingere, de ajutare, chiotele de bucurie fiind aceleasi.
In concluzie, 5 ore de joaca, de socializare in care sa se reflecte minunat mii de ore de terapie, si de mandrie pentru toate progresele lor, fie ele mici sau mari.
Multumesc inca o data pentru aceste ocazii frumoase.
Subscribe to:
Posts (Atom)
