Azi noapte Mircea s-a hotarat sa nu ne lase sa dormim. M-a strigat tot timpul Maia. Din fericire Dani a dormit bustean.
Pe la 3 si jumatate, Mircea era in picioare, in patutul lui tarc, din care credeam ca nu poate iesi, si este in siguranta. Ei bine, m-am inselat. Dar mai ales m-am speriat cand am auzit un BUF rasunator, apoi niste pasi marunti indreptandu-se spre bucatarie. Initial am crezut ca e Dani, el mai are obiceiul sa plece la plimbare noaptea, sa ma caute in biblioteca.
Asa ca am ramas foarte surprinsa sa-l pescuiesc pe doamnul Mircea care fugea mancand pamantul si strigand Maia. L-am luat in brate si s-a linistit, insa cand am incercat sa-l bag din nou in patul lui , nu a fost chip. Se agatase ca o liana de mine, ma inconjurase cu piciorusele si ma tinea tata de strans incat era sa ma dezechilibrez si sa cad. Si eu incercam sa fac cat mai putin zgomot posibil, pentru a nu-l trezi pe Dani.
Solutia a ramas sa-l culc pe Mircea cu mine, in patul mare, pentru cateva ore. Ma temeam ca nu va sta cuminte si va fugi iar. Dar surpriza, manzul care de obicei copita rau de tot, acum adormise inainte de a atinge patul. Cred ca visase ceva, si cel mai probabil el inca alerga si striga dupa mine si bicicleta, asa cum facuse cu o seara inainte, la Selin.
In consecinta am hotarat sa le cumpar niste paturi metalice, un model dragut de la Ikea, reglabile, destul de joase. Iar pentru Mircea vom pune preventiv si niste perne pe jos, pana se va obisnui cu patul.
Pe la 3 si jumatate, Mircea era in picioare, in patutul lui tarc, din care credeam ca nu poate iesi, si este in siguranta. Ei bine, m-am inselat. Dar mai ales m-am speriat cand am auzit un BUF rasunator, apoi niste pasi marunti indreptandu-se spre bucatarie. Initial am crezut ca e Dani, el mai are obiceiul sa plece la plimbare noaptea, sa ma caute in biblioteca.
Asa ca am ramas foarte surprinsa sa-l pescuiesc pe doamnul Mircea care fugea mancand pamantul si strigand Maia. L-am luat in brate si s-a linistit, insa cand am incercat sa-l bag din nou in patul lui , nu a fost chip. Se agatase ca o liana de mine, ma inconjurase cu piciorusele si ma tinea tata de strans incat era sa ma dezechilibrez si sa cad. Si eu incercam sa fac cat mai putin zgomot posibil, pentru a nu-l trezi pe Dani.
Solutia a ramas sa-l culc pe Mircea cu mine, in patul mare, pentru cateva ore. Ma temeam ca nu va sta cuminte si va fugi iar. Dar surpriza, manzul care de obicei copita rau de tot, acum adormise inainte de a atinge patul. Cred ca visase ceva, si cel mai probabil el inca alerga si striga dupa mine si bicicleta, asa cum facuse cu o seara inainte, la Selin.
In consecinta am hotarat sa le cumpar niste paturi metalice, un model dragut de la Ikea, reglabile, destul de joase. Iar pentru Mircea vom pune preventiv si niste perne pe jos, pana se va obisnui cu patul.
