Sotul meu este pasionat de jocuri gen Arkham Horror, Catan si Elder Sign. Asa ca, de ziua lui sau de sarbatori, ii cumpar boardgame-uri.
Ultimul, Elder Sign, a prins si la copii. Ma uit in fiecare seara cum se asaza toti pe covor, si imprastie toate cartile, zarurile, tokenele. Si toate celelalte.
Dar cel mai mult ma bucura faptul ca Dani a inceput sa inteleaga regulile si joaca din ce in ce mai bine, spre disperarea lui Mircea, care nu suporta sa fie surclasat.
Dani are mult noroc la zaruri si de obicei subliniaza acest lucru:
-Vezi? Trebuie sa ai noroc!
Showing posts with label Impresii. Show all posts
Showing posts with label Impresii. Show all posts
Una dintre distractiile preferate ale baietilor, cand ajung seara acasa ori in weekend, este sa ne luptam. De regula in echipa, ei doi contra mea. Sunt in ultima vreme extraterestri din Ben 10 - transformari, cum le spun ei - si fac tot posibilul sa ma invineteasca prin tehnici si lovituri din cele mai diverse. Si, de cele mai multe ori, relativ dureroase. De unde si sfatul repetat al mamei - nu-l mai loviti pe tata, ca il defectati si nu se mai poate juca. Zadarnic. Dani devine Patru brate, Mircea devine Granit (si multe alte transformari, pe care nu le mai tin minte) si se lupta. Ne provocam. Nu stiu cat de ingroziti ar fi specialistii in cresterea armonioasa a copiilor, dar pe noi ne distreaza.
Cu doar cateva zile in urma eram pe cale sa imi accept din nou infrangerea in fata luptatorului Daniel, secondat de razboinicul Mircea. Si cand Dani imi cara pe cat putea lovituri distrugatoare, incurajat de un Mircea prudent retras, mama ne surprinde. Eu, ca tata, incep sa "plang" si sa ma vaiet ca am fost distrus, sunt pe moarte, ma sfarsesc.
Iar Dani, administrandu-mi lovitura finala: Iubirea doare, nu-i asa?
Scris de Tata, dupa o indelungata absenta de pe acest blog.
Scris de Tata, dupa o indelungata absenta de pe acest blog.
A fost odata un sat, in care traiam eu
(Dani), Mircea si mama. Satul avea multe flori frumoase. Era toamna.(
a desenat un sat cu trei case, apoi o gradina cu flori, cred ca 3 sau
4).
Am plecat toti trei in livada, la
tanti Vicky. Voiam sa culegem o portocala, dar pomul crescuse foarte
inalt si nu puteam ajunge la portocale. Aveam o scara dar avea o
problema, era cam stricata. Atunci eu m-am transformat intr-un
Upgrade foarte inalt si l-am ridicat pe Mircea, sus , si a luat o
portocala.( a desenat un pom foarte inalt, nu I se vedea coroana,
doar trunchiul si pe noi trei mici plus o scara stricata, apoi s-a
desenat transformat si tinandu-l pe Mircea in brate).
Am plecat toti acasa, dar casa era
ocupata de trei rai-facatori, care ne furasera toata mancarea.
Mama i-a convins pe doi dintre ei sa
plece, si sa ne lase in pace.( a desenat rau-facatorii)
Eu m-am transformat in Stafia si l-am
speriat pe cel de-al treilea rau-facator.( s-a desenat transformat in
Stafie si a sters rau-facatorul).
La sfarsit, am impartit toti trei
portocala.( a desenat portocala)
Dani si Mircea au devenit nu doar cei mai buni prieteni din lume - cu toate bataile dintre ei - dar si parteneri in construirea de povesti. Isi dau replici, idei, se contrazic, joaca roluri, se agita, se cearta, se impaca si asta in fiecare zi. Fascinant pentru noi este ca Dani preia de multe ori conducerea, ca narator principal, si daca treci de sasaiala lui este incredibil ce povesti complicate si lungi ajunge sa faca. Sigur, dupa ani de terapie, dar oricum rezultatul este incredibil. Iar Mircea ori il secondeaza, ori destul de des incepe chiar el o poveste.
Ieri i-am auzit cum faceau impreuna doua noi povesti. Cu oua.
Povestea oualor muscatoare
Au fost odata niste oua care locuiau intr-o casa de galbenus. Cu acoperis de galbenus. Si ouale s-au enervat si cand a venit un ou mare, ouale mici vroiau sa se umple si ele mai mult cu galbenus si sa fie mari. Si unul s-a spart si altul l-a mancat.
Si s-a facut tot mai mare, si puiul de ou a inceput sa planga pentru ca el era mic. Si s-a terminat ca au fugit toti din oras. Ne pare rau ca nu e mai lunga, precizeaza Dani, cand Mircea este dezamagit de final.
Si cum Mircea mai vrea o poveste cu oua, Dani continua printre hohote de ras:
Ouale nazdravane
Intr-o buna zi ouale au vazut un nor de galbenus, apoi au obtinut aripi de galbenus. L-au spart pe un ou mare si din el au obtinut aripi de galbenus. Iar Dani precizeaza, ca sa nu existe dubii: asta nu se poate intampla si in realitate.
Si in fiecare zi alte si alte povesti.
O lunga pauza de blog, interval in care s-au intamplat mai multe. Am mers la tara si la mare, am repetat zilnic cu Dani si l-am pregatit pentru scoala, mai ales partea de scriere si aritmetica, am lucrat pe cat posibil pentru a recupera din decalajele inca existente. Acum mai avem doar un pic si mergem la scoala, unde sper sa se descurce. A renuntat aproape total la topait si fluturat din maini, cel putin in prezenta celorlalti; se vede cand vrea sa topaie sau sa dea din maini, dar se controleaza singur sau atentionat. E un progres.
Si de curand si-a pierdut si primul dintisor de lapte. I se tot clatina un dinte de jos de cateva saptamani, si daca noi ne temeam sa nu se sperie, el abia astepta sa vina Zana Maseluta. Cum a vazut in desene trebuie sa-i lase bani sub perna. Am tot incercat sa ii scoatem dintisorul, si chiar daca ne lasa sa tragem de el, parea cu radacini de otel.
Pana acum cateva zile, cand la o vizita facuta vecinilor nostri turci tanti Vichi, bunica lui Selin, a reusit sa-i scoata lui Dani dintisorul. Cum a facut, nu stiu, pentru ca nu eram acolo. Dar Dani era foarte mandru si arata tuturor locul gol din gingie, unde deja creste un dintisor nou.
Sau, cum spune Dani, "Nu m-a durut deloc, pentru ca tanti Vichi are o tehnica speciala". Chiar se pare ca nu l-a durat, si nu i-a fost deloc, dar deloc, frica. Avem un baietel stirb, care se pregateste de clasa I.
Si caruia Zana Maseluta i-a adus in urmatoarea noapte un banut de 5 lei din 1881, cu regele Carol pe el, cel mai mare din mica noastra colectie. A fost teribil de incantat si l-am auzit cand i-l prezenta lui Mircea - Vezi, Mircea, zana mi-a adus un banut. Asta este primul rege al Romaniei, intelegi?
Copiii au redescoperit plastilina. Ies in curte, la masuta din gradina, isi aranjeaza toate borcanele, cutitasele, formele si accesoriile, isi aleg o culoare sau mai multe si incep sa modeleze. In general forme, taietei, colacele si tuburi, prezentate sub diverse nume. Mircea si-a facut recent si un magazin de taietei de mai multe culori, pe care ii taie cu minutiozitate. Au si matrite din plastic cu forme de motocicleta, avion, trenuri, mai multe modele din Thomas, casute. Uneori li se alatura si tata, modeleaza si discuta.
Azi, cand modelau cu foc si tata facea o escadrila de avioane, au inceput sa discute despre... neveste.
Dani: Nevestele sunt infricosatoare. Mie mi-e frica de ele.
Tata: Dar cand sunt infricosatoare?
Mircea: Cand le superi.
Dani: Nu sunt tot timpul, doar cand le superi. Si atunci se fac infricosatoare.
Mircea: Sunt infricosatoare tot timpul cand sunt nervoase. Tot timpul.
Dani: Nu, doar cand le superi. Altfel sunt gagici frumoase.
Tata: Si ce patesti cand le superi?
Dani: (vorbind repede si cu gesturi largi): Atunci te prind, si te bat, si te inchid intr-o inchisoare, si nu te mai lasa sa iesi de acolo deloc. Esti pedepsit. Si nu mai iesi niciodata.
Sper ca nu tata le-a prezentat o asemenea versiune despre neveste. Sper. Pentru binele lui.
Azi, cand modelau cu foc si tata facea o escadrila de avioane, au inceput sa discute despre... neveste.
Dani: Nevestele sunt infricosatoare. Mie mi-e frica de ele.
Tata: Dar cand sunt infricosatoare?
Mircea: Cand le superi.
Dani: Nu sunt tot timpul, doar cand le superi. Si atunci se fac infricosatoare.
Mircea: Sunt infricosatoare tot timpul cand sunt nervoase. Tot timpul.
Dani: Nu, doar cand le superi. Altfel sunt gagici frumoase.
Tata: Si ce patesti cand le superi?
Dani: (vorbind repede si cu gesturi largi): Atunci te prind, si te bat, si te inchid intr-o inchisoare, si nu te mai lasa sa iesi de acolo deloc. Esti pedepsit. Si nu mai iesi niciodata.
Sper ca nu tata le-a prezentat o asemenea versiune despre neveste. Sper. Pentru binele lui.
De cand cu temperaturile tropicale, baietii au redescoperit placerea de a se juca seara, in curte, cu apa. Isi iau singuri apa in galetusele de plastic de la cismea, isi aranjeaza barcutele, pestisorii si restul jucarioarelor si incep aventurile. Povesti, jocuri cu niveluri (influenta calculatorului), intreceri. Se uda pana la urma din cap pana in picioare, dar pe asa o caldura e numai bine.
Cum vroiau sa se si stropeasca, le-am luat si pistoale mari cu apa, si zilnic ajungem sa ne facem fleasca. Ceea ce e mai mult decat distractiv.
Numai ca Dani, care a pus monopol pe cismea, si-a facut din doua galetuse si cateva forme de nisip un "magazin de apa gratis". Daca vrei apa, nu mai ai voie sa umbli la robinet, trebuie sa iei de la el. Influentat de reclame, isi prezinta mereu "produsul" - este apa proaspata, Mircea. E gratis, Mircea.
Mai nou ii spune lui Mircea si Gabriel, asa ca mai devreme, dupa ce si-a amenajat magazinul, a incercat sa il convinga.
Dani: Mircea, vino sa iei apa gratis de la mine.
Mircea: Nu, multumesc, iau de la robinet.
Dani: Mircea, ia apa gratis de la magazinul meu. Este gratis.
Mircea: Nu vreau, imi iau singur.
Dani: Mircea Gabriel, accepta-mi oferta!
Pana la urma tot nu a acceptat-o. Nu suntem siguri daca mai are voie sa intre in magazinul de apa gratis. Pe noi ne-a primit, si am primit si apa dorita.
Guest post by Tata
In fiecare vineri Dani merge cu mine la psihologoped, un drum destul de lung, dar cu care s-a obisnuit si care ne da sansa sa ne distram impreuna. Tocmai ca sa nu intervina plictiseala, mai ales ca e baiat mare deja, de cele mai multe ori schimbam traseul pe care mergem. Astazi, in caldura si aglomeratie, am ajuns pana la Universitate. Unde am asteptat. Si am asteptat. Si tot asa. Troleibuzul magic refuza sa vina.
Cum Dani deja nu mai avea rabdare, si mai aveam cam 20 de minute pana la ora programarii, am luat-o pe jos spre Foisorul de Foc, taind prin paienjenisul de stradute din stanga Pietei Rosetti. L-am convins simplu - Dani, vrei sa pornim intr-o aventura, ca Scooby Doo?
A fost foarte incantat sa schimbe drumul si a rezistat eroic. Pe stradutele cu nume romantice si case vechi am incercat sa-l pacalesc: Dani, ne-am pierdut, n-o sa mai iesim niciodata de aici. N-o s-o mai vedem pe mami, nici pe buni, nici pe Mircea. Dupa cateva momente mi-a retezat-o: Nu te mai smiorcai atat!
Pentru ca ulterior sa intre in joc si sa strige, mimand panica: Tata, ne-am pierdut pe strazile astea. O sa ramanem aici 100 de ani, fara apa, fara mancare! Si intr-un crescendo tragic: O sa murim aici! Nuuuuu!
Dupa sedinta de terapie, ca mai de fiecare data, i-am spus: Shall we retire? Niciodata pana azi nu mi-a raspuns, desi ii explicasem ce inseamna. Azi, dupa cateva secunde de gandire, a spus clar si tare: Yes. Primul nostru schimb de replici in engleza..
Acasa, desi era obosit, a inceput sa-i povesteasca lui Mircea ca a fost in aventura, ca Scooby Doo. Intelegi, Mircea, ca Scooby Doo. Si chiar inainte sa ajungem, mi-a cerut ca in fiecare vineri sa facem o aventura tip Scooby Doo. Prevad ca vineri va fi o zi chiar mai obositoare decat pana acum.
Cu un pic de avans, baietii au primit la gradinita cadourile pentru 1 iunie, de la Primaria sectorului 5. Ca in fiecare an - dulciuri, un suc si o jucarie, de aceasta data cate un urs de plus, mare si pufos. Nu mai aveau rabdare pana acasa, si pe drum, alternativ, tot se uitau in sacose sa ii vada mai bine.
Dani a primit un urs cafeniu deschis, mare, frumos, pe care l-a pupat imediat ce l-a scos din sacosa. La Mircea s-a nimerit un urs-fetita, cu inimioare mari si roz, asa ca tata a avut misiunea de a-l convinge ca e prima lui jucarie fetita, si e frumos tocmai pentru ca e deosebit. Acum Mircea e foarte mandru si taraste ursul fetita peste tot.
Dupa ce au strans toti ursii, Dani s-a dus la Buni foarte serios si i-a explicat:
- Am primit un urs baiat si un urs fetita. Sunt noi, absolut noi. Si azi e ziua cand cei doi se casatoresc, baiatul urs si fetita urs.
Acum sunt refugiati in dormitor si organizeaza, alaturi de multe alte jucarii de plus, ceremonia pentru cei doi ursi. Daca nu intervine ceva important, gen un nou serial ca Banane in pijamale, e posibil sa fim martorii primei casatorii intre ursuleti din casa noastra.
PS: Breaking news! Nunta s-a anulat, dupa ce Mircea, la o privire mai atenta, a constatat ca ursuletul lui fetita este de fapt un iepuras fetita, cu urechi mari. Asa ca nu mai avem nunta intre animale, acum se joaca altfel.
Astazi, in timp ce vedea primele minute din Tarzan, un Disney pe care pana acum il ratase, Dani ii explica lui tata:
- Daca m-ar invita o maimuta in casa ei sa mananc banane, as intra cu placere. As manca banane impreuna cu maimutele si am fi toti fericiti.
Mai tarziu, l-am auzit cum il incuraja pe erou:
- Tarzan, lupta! (influenta deja celebrului Bakugan, lupta!). I-a placut mult. Mircea l-a vazut pe fragmente, pentru ca nu se indura sa renunte la ora lui de calculator.
Cum vremea a fost ieri ploioasa si baietii s-au plictisit de jocurile lor, tata s-a gandit sa le faca o surpriza si a scos Colonistii din Catan, versiunea in limba romana, plus extensia cu barbari. Lui tati ii plac mult boardgame-urile, noua lui manie, mie deloc, desi tot incearca sa ma convinga sa joc si eu. Fara succes.
Baietii in schimb il urmaresc mereu cu atentie cand se joaca - acum e faza Arkham Horror si restul. Si vor si ei.
Asa ca le-a asamblat harta din Catan - pentru cine nu stie, facuta din hexagoane - a pus orasele, drumurile, a impartit soldatii. Deziluzie. Dupa doua ture amandoi erau complet plictisiti si se uitau la televizor. Asa ca tata, in disperare de cauza, le-a inventat un soi de Catan pentru copii.
A impartit soldatii pe culori, le-a dat cazemate si drumuri, si i-a indemnat sa-si faca ei propriul joc. Imediat li s-au luminat ochii. L-au dat pe tata afara. Cand am venit eu se jucau impreuna, doua capsoare blonde cu ochii pe soldateii de plastic. Cred ca va mai trece mult timp pana sa joace Catan cu adevarat, dar versiunea pentru copii se pare ca le-a placut.
Sau, cum am aflat ca s-a pronuntat Dani.
Tata, pana acum credeam ca esti un tata rau. Dar acum imi dau seama ca esti un tatic grozav de extraordinar.
Cum am fost recent nasii unei fetite (eveniment la care baietii au participat ca spectatori, si au fost nesperat de cuminti) tata a avut sarcina de a le explica, pe cat posibil, ce e un botez. Le-a povestit ca un copil mic trebuie botezat, ca e o slujba la biserica, etc.
Mircea: Da de ce?
Tata: Pentru ca asa trebuie, asta este traditia, etc.
Mircea: De ce?
Dani: Si ce face?
Tata: Mergem la biserica, voi stati cuminti, se face o slujba speciala si pe urma o scufunda in apa de trei ori.
Mircea: De ce?
Dani: Aha (destul de indecis). Si o baga in cada?
Tata: Nu, e un vas special, se numeste cristelnita.
Mircea: De ce?
Tata: Pentru ca asa se face botezul, baga copilul in cristelnita.
Mircea: Ca s-o faca mai frumoasa?
Cortina.
De cand Dani a inceput sa se considere razboinic - nici acum nu stim de unde a invatat cuvantul - luptele sale in pat cu tata, uneori si cu aportul lui Mircea, au devenit adevarate intreceri in arena. Influentat si de jocurile pe calculator, Dani le explica celor doi ca au un numar de vieti, un numar de puteri, etc. Cea mai importanta putere este norocul, si daca iti ia adversarul tot norocul, atunci ai pierdut. De tot.
E adevarat ca uneori pe Dani il ia valul si in loc de joaca ajunge sa loveasca foarte puternic, dar isi da seama cand este atentionat si se opreste. Plus ca ii place, ii consuma energia rostogolindu-se cu tata si Mircea prin pat, chiar e una dintre distractiile sale preferate. Mai ales de cand face inot, de doua ori pe saptamana, parca are si mai multa forta si pofta de joaca.
Azi am asistat la un meci de gen. Dani l-a anuntat pe tata: te provoc, pampalaule, sa ne luptam! Si odata ajuns in pat - Acum vei lupta cu un adevarat razboinic! Si cand au inceput sa se lupte, la un moment dat tata l-a prins si l-a legat fedeles cu un cearsaf. Prins in cocon, Dani striga: Nuuuu! Asa ceva nu se poate intampla unui adevarat razboinic, nuuuu! Iar cand tata a cedat si l-a dezlegat, Dani i-a spus: nu, sa nu faci asta, un adevarat razboinic nu-si ajuta niciodata adversarul. Se lupta zi si noapte, dimineata si seara, tot timpul. Dar nu-si ajuta adversarul, ci il distruge.
Fireste, la final Dani a castigat si i-a declarat invinsului: Asa iti trebuie. Sa nu te mai pui cu marele razboinic Dani.
1. Din motive obscure, postul Boomerang, mai nou preferatul lor, este in limba maghiara. Dupa cateva momente, Mircea vine alergand din toate puterile si striga : Tata, tata, televizorul e in jarmena! Cartoonito e in jarmena! Dupa ce se repara totul (cineva, nu spun cine, se jucase cu telecomanda si schimbase limba standard) Mircea declara: televizorul asta e nebun. Televizorul a innebunit, dar acum e bine.
2. Tata il mai necajeste pe Dani spunandu-i ca plange ca o fetita. Si e adevarat ca, desi neindicat din atat de multe motive, e un procedeu care il face sa fie mai putin plangacios. Ultima oara, cand tata il tachina, Dani a explodat: Nu sunt fetita! Iesi afara din casa asta! Si cand au inceput sa se lupte tot Dani l-a anuntat: Nu lupt ca o fetita! Eu (pauza de efect) lupt ca un razboinic.
3. Mai nou celor doi baieti le place sa se joace in curte, mai ales ca vremea este foarte buna. Se duc in gradina, cara o gramada de jucarii, isi fac jocurile si povestile lor. Dani incearca sa fie seful, si adesea se duce la fereastra biroului unde sta tata, si striga imperativ: Tata! Mircea nu vrea sa ma asculte. Nu respecta regulile!
Si se intoarce satisfacut la Mircea. Eu sunt mai mare, tu trebuie sa asculti regulile mele. Ai inteles?
1. Cum dupa sarbatori cei doi au avut o mare surpriza, primind de la profesoara lor de inot doi iepurasi mari de ciocolata alba - la care Dani a salivat direct - au fost foarte ocupati sa ii devoreze. Mircea s-a plictisit repede si a revenit la Kinder, iar Dani isi asteapta nerabdator fiecare portie de iepuras. Intr-o zi, cand ne pregateam sa plecam la o evaluare, i-am dat o bucata consistenta de iepure. O ia, se linge teatral pe buze, si imi declara: mama, acum ma ospatez.
Interesant e ca de cand urmareste Scooby Doo, Pantera Roz si alte desene cu multe dialoguri a inceput sa imi demonstreze achizitii si inovatii de limbaj mereu surprinzatoare. Sunt utile si desenele la ceva.
2. Mircea, acum cateva zile, dornic sa scape de tata din biblioteca. Vine pisicindu-se si ii spune: poti sa-mi faci un serviciu? Sigur, pui, ce ai nevoie?
Cu gesturi de magician si aproape strigand: Dispari de aici!
Abia a doua zi ne-am dat seama ca furase replica dintr-un episod Tom si Jerry.
3. Tot Mircea, de cand are pat de baiat mare (i-am extins patutul Ikea) este foarte preocupat de cum doarme fiecare. Si a ajuns la concluzia ca tata, care mai atipeste in patul lui Dani, doarme ca un vultur. Adica doarme singur si peste tot. Tata doarme ca un vultur, intelegi?
Normal, asa cum se intampla de fiecare data cand petrec prea mult timp impreuna, Dani si Mircea au ajuns iar sa nu se mai suporte. Se cearta din orice, se incaiera ca doua pisici (sau doi motani), se parasc la fiecare cinci minute. Un fel de cabin fever pentru copii.
Exasperat ca Mircea nu vrea sa ii respecte regulile, Dani a declarat azi ca vrea sa il uite. Asa ca o sa faca o inventie pe tabla lui - tabla magnetica, pe care s-a apucat imediat sa deseneze o schema haotica din patrate si linii - cu care sa il uite. Adica sa ii stearga toate-toate amintirile cu Mircea. Si n-o sa mai stiu ca esti fratele meu, ha ha!
A migalit vreo cinci minute, apoi a anuntat triumfator: Mircea, gata, te-am uitat! Nu mai esti fratele meu. Si cand statea pe canapea, iar Mircea se plimba prin fata televizorului, dupa obiceiul sau, Dani a inceput sa strige la el:
Nu vad de tine, strainule! Cine esti? Nu stiu cine esti, Mircea, tu nu mai esti fratele meu. Esti doar un strain! Ha ha ha !
Iar cand pe tata l-a bufnit rasul, Dani s-a intors spre el si l-a anuntat:
Acum o sa fac o inventie si o sa te uit si pe tine.
Acum asteptam.
Azi am fost in vizita la prietenii nostri turci, si Dani a primit cadou de Iepuras 100 de lei. De fapt era un cadou pentru el si Mircea, dar Dani nu a mai ezitat si a anuntat ca sunt banii lui si numai ai lui. Lasa, daca vi-i las voua, voi o sa-i cheltuiti pentru voi, mereu faceti asa! Si cum Mircea a fost destul de indiferent, Dani a pus bancnota in cosul bicicletei si a inceput sa dea ture prin cimitir, anuntand la fiecare intoarcere ca sunt numai si numai ai lui, ha, ha, ha. Tata l-a invatat un asa-zis ras de vrajitoare, pe care Dani il foloseste cand vrea sa accentueze vreo declaratie.
Abia la intoarcerea acasa, dupa ce imi daduse mie banii, a inceput sa-i ceara inapoi cu vehementa. I-am dat o bancnota de 10 lei, a bagat-o in pusculita, dupa ce ne-a anuntat pe toti ca astia sunt banii lui si numai ai lui, si o sa-i pastreze pana cand o sa fie mare. Tata, care nu fusese cu noi, l-a antrenat intr-un mic dialog, foarte amuzat. Asta dupa ce Dani i-a povestit, pe larg si cu o frumoasa gestica, tot ce se intamplase notabil la turci (o cearta cu Mircea, plimbarea cu bicicleta, cum mai arata cimitirul).
Tata: Am inteles ca ai primit niste bani azi.
Dani: Da (cu gesturi ample si categorice) am primit, sunt banii mei si doar ai mei. Nu ti-i dau.
Tata: Nu sa mi-i dai, dar ma gandeam sa ma imprumuti si pe mine sa-mi iau tutun.
Dani: Nu-ti dau banii mei.
Tata: Nu sa mi-i dai, doar sa ma imprumuti asa, intre prieteni. Ti-i dau inapoi cand pot.
Dani: Nu-ti dau banii mei. Sunt banii mei si ii pastrez pana cand o sa fiu mare. Daca vrei bani, fa-ti rost singur de banii tai. Eu nu-ti dau.
Tata: Pai si ce vrei sa faci cu ei?
Dani: Nu vreau sa va spun. E secret. Ii tin pana o sa fiu mare.
Atunci am intervenit si eu.
Eu: Si ce vrei sa-ti iei cu ei atunci, mami? Eu daca as primi bani mi-ar placea sa va iau cu ei jucarii.
Dani: Sunt multe lucruri de luat.
Eu: Si ai vrea jucarii?
Dani: Da, dar sunt si altele.
Eu: Si ce vrei sa iei cu banii cand o sa fii mare?
S-a gandit ceva, apoi mi-a raspuns.
Dani: Cand o sa fiu mare, o sa gasesc o casa parasita si o sa ma mut singur acolo. Sa stau linistit si sa nu ma mai deranjeze nimeni. Nici Mircea, nici nimeni.
Tata: Si pe mine o sa ma primesti sa stau cu tine?
Dani: (dupa un moment de gandire) Tu ai casa ta. Dar daca o sa fie o casa mare o sa te primesc si pe tine intr-o camera. Dar sa nu faci glume si sa fii cuminte.
Tata: Deci m-ai primi sa stau cu tine.
Dani: Da, daca esti cuminte si nu faci glume sa ma superi.
Am participat la conferinta atat in calitate de parinte dar si ca terapeut. Ma asteptam ca sala sa fie plina, adica aproximativ 1000 de persoane dar au venit putin peste jumatate, majoritatea studenti, psihologi si cativa parinti. N-am putut sa nu remarc numarul mic de barbati care au participat, dintre ei fiind mai mult tati sau bunici ai unor copii cu autism.
Lasand la o parte problemele tehnice, care au existat din plin, adica specialistii de la Rin Grand Hotel nu reuseau sa se conecteze la video-proiector sau nu aveam sunet la filmuletele prezentate, nu mergeau microfoanele sau din contra se facea un sunet asurzitor din cauza lor, Conferinta mi-a adus in fata persoane remarcabile.
Conferinta a fost deschisa de dna Daniela Bololoi, in primul rand mama a unui copil cu autism, Malin, considerat acum recuperat si integrat in urma unei terapii ABA,si in al doilea rand presedinta Asociatiei Help Malin care ofera, in colaborare cu ATCA, un program de evaluare gratuita pentru un numar copii cu varsta intre 1-4 ani.
Am fost impresionata de vivacitatea dnei Anca Dumitrecu, care in ciuda sarcinii avansate si a eforturilor sustinute de a-si controla ritmul vocii, a fost prezenta peste tot, cu explicatii pertinente. De altfel a fost si cea care a inceput seria prezentarilor, cu lucrarea Statutul actual al analizei aplicate a comportamentului in Romania. In Romania exista doar 4 persoane acreditate BCBA, alte 3 in curs de acreditare si cam 30 in curs de acreditare BCaBA.
A mai avut o prezentare despre Interventia precoce in autism-rolul coordonatorului/echipei/familiei in procesul de recuperare. Ne-a fost prezentat experimentul lui IvarLovaas precum si rezultate proprii ale dnei Dumitrescu in urma lucrului cu un lot de 16 copii. Mi-au placut filmuletele, prezentarile de caz, filme facute la inceputul terapiei si apoi in zilele noastre, ca documente pertinente ale evolutiei de la un stadiu la altul, cu rezultate foarte bune.
Dar din cauza frecventelor probleme tehnice si prelungirii nejustificate a pauzelor dintre sesiunile de prezentari, prezentarile au inceput sa fie si mai mult scurtate, comprimate, astfel incat, spre sfarsitul zilei, in afara de faptul ca plecasera foarte multi din sala, dar si informatiile interesante au ajuns sa fie expediate in derularea rapida a slide-urilor.
O aparitie binevenita mi s-a parut dna Adriana Pricob, psihoterapeut , care a prezentat lucrarea Analiza aplicata a comportamentului in viata de zi cu zi. Orice actiune , cerere intreprinsa de o persoana asupra alteia, urmata de raspunsul celei din urma si modalitatea de a multumi, consecinta, reprezinta de fapt ABC-ul din ABA. Altfel spus:
-Da-mi te rog, cartea!(SD-instructiunea, cererea)
-Poftim!( raspunsul sau comportamentul care poate fi corect, gresit, non-raspuns sau promptat)
-Multumesc.( consecinta sau recompensa, in acest caz fiind una sociala)
S-a vorbit despre recompensa, extinctie si pedeapsa, despre modelare si inlantuire.
Lucrarea dnei Iulia Lazarean a fost destul de tehnica, bazata pe principiile stiintifice, prezentand etapele experimentului si conditiile validarii rezultatelor. Lucrarea sa, Analiza aplicata a comportamentului ca stiinta, nu a fost inteleasa decat cei care au urmat o facultate de psihologie, termenii folositi depasind clar nivelul de intelegere al parintilor prezenti. Corect alcatuita dar usor plictisitoare.
A fost prezenta si dna Ileana Achim, de la Editura Frontiera, care ne-a semnalat cele doua manuale despre terapia ABA, primele de acest gen din Romania.
Dupa prima pauza au urmat:
Dna psiholog clinician Nicoleta Burlacu care ne-a prezentat o serie de teste folosite in depistarea si evaluarea persoanelor cu autism. Au fost prezentate foarte sumar incat din punctul meu de vedere nu a lamurit nici specialistii si nici parintii in vreun fel. Mai ales ca unele teste prezentate erau cunoscute de dansa doar teoretic, neavand posibilitatea de a le folosi nici macar o data. Cred ca as fi preferat sa ne prezinte unul sau doua teste larg folosite si eventual un exemplu de completare si interpretare. Stiu timpul a fost destul de scurt, cam 30 de minute de prezentare.
O prezentare foarte buna, fluenta si coerenta, a fost cea a dnei doctor Florina Rad, de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Obregia, din Bucuresti. A prezentat noile criterii DSM 5 Si ICD, a discutat despre posibilele cauze, semne precoce ale autismului incepand inca de la nastere, o paralela cu evolutia unui copil tipic si tulburarile asociate sau comorbide, ajungand la concluzia ca cea mai des intalnita afectiune asociata este ADHD( 50-80%) cu prognostic bun.
Dna Adelaide Tarpan a prezentat activitatea si proiectele Fundatiei Romanian Angel Appeal, mai ales ca aceasta fundatie se ocupa de formarea celor 40 de centre din tara, centre speciale pentru copiii cu autism, cam unul in fiecare judet, de selectarea specialistilor care vor lucra in aceste centre.
O prezentare frumoasa, interactiva a realizat dra Andreea Matauan, a carei foamare experientialista si-a pus accentul chiar si intr-o prezentare de tip ABA. A vorbit despre ABC-ul tehnicii ABA.Filmuletele prezentate aratau clar tehnicile aproape teatrale ale terapiei experientialiste, notele de creativitate reflectate in tonalitate, pe care nu le gasesti la un terapeut ABA ce respecta la virgula pasii terapiei fara a-si permite sa schimbe macar putin modul de a cere, si nu ma refer la cerinta in sine. Alaturarea recompenselor edibile, mancare si a celor sociale, laude mi s-a parut buna, in final ajungandu-se la folosirea exclusiva a celor sociale.
Dna Oliviana Giura a prezentat putin Carolina Curriculum si a dat un exemplu de program de inceput:-precerinte- stat la masa, instructii de lectii, stabilirea contactului vizual
-raspuns la nume
-program receptiv
-program de imitatie
-program de limbaj
-un joc.
In concluzie prezentarea a fost folositoare si foarte clara.
Foarte interesanta mi s-a parut si prezentarea dnei Alina Bobarnac, despre Invatarea incidentala, mai ales ca a fost sustinuta de exemple practice prezentate in filmulete.
Pentru a facilita invatarea incidentala sau in mod natural, fara a dirija explicit jocul sau conversatia, trebuie urmarit interesul copilului, sa-l imitam pe copil, sa cream multa animatie si sa modelam si extindem astfel limbajul.Tehnici potrivite sunt turn-taking, incercarile comunicationale, gestuale, de invatare directa.
Dna psihiatru pediatric Madalina Linte a prezentat problematica ADHD-ului si mai ales medicatia psihofarmacologica in ADHD si autism.
Interventia dnei avocat Anca Ghencea m-a lamurit care-mi sunt drepturile ca parinte cu un copil autist si necesitatea obtinerii certificatului de handicap, baza oricarei cereri pentru a beneficiaza de un ajutor din partea statului, fie ca este vorba de indemnizatia de insotitor, de concediul de crestere a copilului cu handicap de la 3 la 7 ani. Asigurarile de sanatate sunt platite de stat in aceste cazuri, avand gratuitate pe transport, intrare la muzee, baroul ofera consultanta juridica gartuita, de asemenea chiria este gatuita pentru persoanele cu handicap care nu au o proprietate personala, parintii au dreptul la reducerea programului de lucru la 6 ore pe zi pana la 18 ani ai copilului cu handicap, fara a le fi afectat salariul.
S-a discutat si despre dreptul copilului cu handicap la educatie, Constitutia asigurandu-i acest drept.
Ultimul lector a fost dna senator Elena Mitrea, care a prezentat situatia legii autismului, care desi a fost aprobata, nu are cadru normativ de aplicare, avem o lege ce nu poate fi aplicata datorita neintelegerilor dintre cele 3 ministere responsabile si anume Min Sanatatii, Min Educatiei si Min muncii si protectiei sociale. Min sanatatii pune problema decontarii terapiei , cel al uncii mai face ceva prin programele sale de ajutor social iar cel al educatiei nu-si prea intelege contributia la aceasta lege.
Alte impresii: bauturile si gustarile au fost contra cost, destul de piperate, in regim de hotel, noroc ca eu sunt foarte precauta si m-am aprovizionat cu de toate in geanta mea.
Dani are din nou o perioada de vise urate. Se trezeste, tipa, fuge prin casa si ajunge sa se refugieze la bunica. In ciuda tuturor eforturilor, am fost nevoiti sa-l culcam in biblioteca, despartita de dormitorul nostru prin usi glisante. Chiar si asa, de pe canapeaua transformata in pat, se trezesti si verifica din cand in cand : mama? mama? Se linisteste cand ma aude. Sper ca e doar o faza.
Azi tata il intreba unde va dormi in seara aceasta, dupa ce Dani promisese ieri ca e ultima, chiar ultima seara petrecuta in biblioteca.
Tata: Si unde dormi azi?
Dani: Cum ti-am promis.
Tata: Ce mi-ai promis, ca tot promiti. Unde dormi? La tine sau la noi?
Dani: Cum ti-am promis, asa ramane.
Tata: Cum ramane?
Dani: Nu mai imi pune aceasta intrebare pana diseara.
Acum asteptam sa vedem unde va dormi Dani in aceasta seara. Revenim.
De ceva vreme Dani a inceput sa se uite la Bugs Bunny mai des si cu mai multa atentie decat inainte. Plus ca a descoperit Scooby Doo, Jetsons, Flinstones, Laboratorul lui Dexter si Johnny Bravo, desene care inainte nu ii spuneau nimic.
Primul rezultat - a inceput sa foloseasca in dialogurile cu Mircea sau la joaca expresia ”Care-i treaba, mosule?”. Si suna teribil de amuzant. Ieri, dupa o partida de alergat si v-ati ascunselea prin casa, tata i-a vazut obositi si transpirati si, ca sa puna punct, le-a spus ca a obosit, ca nu mai poate. Mircea, panicat, a inceput sa-l intrebe: si ai obosit tare? si iti bate rau inima? si te doare?
Dani, asezat pe scaunul de la birou, i-a zambit larg si i-a spus :
Obosesti repede, mosule!
Subscribe to:
Posts (Atom)
