twitter
rss

Guest post by Tata

In fiecare vineri Dani merge cu mine la psihologoped, un drum destul de lung, dar cu care s-a obisnuit si care ne da sansa sa ne distram impreuna. Tocmai ca sa nu intervina plictiseala, mai ales ca e baiat mare deja, de cele mai multe ori schimbam traseul pe care mergem. Astazi, in caldura si aglomeratie, am ajuns pana la Universitate. Unde am asteptat. Si am asteptat. Si tot asa. Troleibuzul magic refuza sa vina.

Cum Dani deja nu mai avea rabdare, si mai aveam cam 20 de minute pana la ora programarii, am luat-o pe jos spre Foisorul de Foc, taind prin paienjenisul de stradute din stanga Pietei Rosetti. L-am convins simplu - Dani, vrei sa pornim intr-o aventura, ca Scooby Doo?

A fost foarte incantat sa schimbe drumul si a rezistat eroic. Pe stradutele cu nume romantice si case vechi am incercat sa-l pacalesc: Dani, ne-am pierdut, n-o sa mai iesim niciodata de aici. N-o s-o mai vedem pe mami, nici pe buni, nici pe Mircea. Dupa cateva momente mi-a retezat-o: Nu te mai smiorcai atat!

Pentru ca ulterior sa intre in joc si sa strige, mimand panica: Tata, ne-am pierdut pe strazile astea. O sa ramanem aici 100 de ani, fara apa, fara mancare! Si intr-un crescendo tragic: O sa murim aici! Nuuuuu!

Dupa sedinta de terapie, ca mai de fiecare data, i-am spus: Shall we retire? Niciodata pana azi nu mi-a raspuns, desi ii explicasem ce inseamna. Azi, dupa cateva secunde de gandire, a spus clar si tare: Yes. Primul nostru schimb de replici in engleza..

Acasa, desi era obosit, a inceput sa-i povesteasca lui Mircea ca a fost in aventura, ca Scooby Doo. Intelegi, Mircea, ca Scooby Doo. Si chiar inainte sa ajungem, mi-a cerut ca in fiecare vineri sa facem o aventura tip Scooby Doo. Prevad ca vineri va fi o zi chiar mai obositoare decat pana acum.

Cu un pic de avans, baietii au primit la gradinita cadourile pentru 1 iunie, de la Primaria sectorului 5. Ca in fiecare an - dulciuri, un suc si o jucarie, de aceasta data cate un urs de plus, mare si pufos. Nu mai aveau rabdare pana acasa, si pe drum, alternativ, tot se uitau in sacose sa ii vada mai bine.


Dani a primit un urs cafeniu deschis, mare, frumos, pe care l-a pupat imediat ce l-a scos din sacosa. La Mircea s-a nimerit un urs-fetita, cu inimioare mari si roz, asa ca tata a avut misiunea de a-l convinge ca e prima lui jucarie fetita, si e frumos tocmai pentru ca e deosebit. Acum Mircea e foarte mandru si taraste ursul fetita peste tot.

Dupa ce au strans toti ursii, Dani s-a dus la Buni foarte serios si i-a explicat:

- Am primit un urs baiat si un urs fetita. Sunt noi, absolut noi. Si azi e ziua cand cei doi se casatoresc, baiatul urs si fetita urs.

Acum sunt refugiati in dormitor si organizeaza, alaturi de multe alte jucarii de plus, ceremonia pentru cei doi ursi. Daca nu intervine ceva important, gen un nou serial ca Banane in pijamale, e posibil sa fim martorii primei casatorii intre ursuleti din casa noastra.

PS: Breaking news! Nunta s-a anulat, dupa ce Mircea, la o privire mai atenta, a constatat ca ursuletul lui fetita este de fapt un iepuras fetita, cu urechi mari. Asa ca nu mai avem nunta intre animale, acum se joaca altfel.


Astazi, in timp ce vedea primele minute din Tarzan, un Disney pe care pana acum il ratase, Dani ii explica lui tata:


- Daca m-ar invita o maimuta in casa ei sa mananc banane, as intra cu placere. As manca banane impreuna cu maimutele si am fi toti fericiti.

Mai tarziu, l-am auzit cum il incuraja pe erou:

- Tarzan, lupta! (influenta deja celebrului Bakugan, lupta!). I-a placut mult. Mircea l-a vazut pe fragmente, pentru ca nu se indura sa renunte la ora lui de calculator.

Se mai fac inscrieri la grupul de suport pentru parinti, organizat de Asociatia Invingem autismul.

Vineri, de la ora 18:00, la sediul Asociației Invingem autismul din Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 1-3, blocul Perla, sunt asteptati părinții speciali, la o nouă serie de ședințe ale grupului de suport „Alături de tine”, coordonate de psiholog Camelia Howard.

Prin aceste ședințe se doreste crearea unui spațiu securizant și relaxant în care părinții să-și poată exprima îngrijorările legate de situația copilului diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist, să-și împărtășească experiența personală cu copilul, să-și poată exprima deschis și fără a fi judecați propriile emoții, să identifice noi strategii de gestionare a emoțiilor în situațiile conflictuale din familie și din afara ei, să se poata detensiona, să găsească noi modalități pentru eficientizarea relațiilor dintre frați și să se redefinească în situația actuală de viață și să intre într-un contact mai autentic cu ei înșiși.

Pentru înscrieri, vă rugăm să trimiteți un e-mail la adresa: oana.varlan@invingemautismul.ro

Cum vremea a fost ieri ploioasa si baietii s-au plictisit de jocurile lor, tata s-a gandit sa le faca o surpriza si a scos Colonistii din Catan, versiunea in limba romana, plus extensia cu barbari. Lui tati ii plac mult boardgame-urile, noua lui manie, mie deloc, desi tot incearca sa ma convinga sa joc si eu. Fara succes.


Baietii in schimb il urmaresc mereu cu atentie cand se joaca - acum e faza Arkham Horror si restul. Si vor si ei.

Asa ca le-a asamblat harta din Catan - pentru cine nu stie, facuta din hexagoane - a pus orasele, drumurile, a impartit soldatii. Deziluzie. Dupa doua ture amandoi erau complet plictisiti si se uitau la televizor. Asa ca tata, in disperare de cauza, le-a inventat un soi de Catan pentru copii.

A impartit soldatii pe culori, le-a dat cazemate si drumuri, si i-a indemnat sa-si faca ei propriul joc. Imediat li s-au luminat ochii. L-au dat pe tata afara. Cand am venit eu se jucau impreuna, doua capsoare blonde cu ochii pe soldateii de plastic. Cred ca va mai trece mult timp pana sa joace Catan cu adevarat, dar versiunea pentru copii se pare ca le-a placut.

Sau, cum am aflat ca s-a pronuntat Dani.

Tata, pana acum credeam ca esti un tata rau. Dar acum imi dau seama ca esti un tatic grozav de extraordinar.


Related Posts with Thumbnails