
Dani si Mircea au devenit nu doar cei mai buni prieteni din lume - cu toate bataile dintre ei - dar si parteneri in construirea de povesti. Isi dau replici, idei, se contrazic, joaca roluri, se agita, se cearta, se impaca si asta in fiecare zi. Fascinant pentru noi este ca Dani preia de multe ori conducerea, ca narator principal, si daca treci de sasaiala lui este incredibil ce povesti complicate si lungi ajunge sa faca. Sigur, dupa ani de terapie, dar oricum rezultatul este incredibil. Iar Mircea ori il secondeaza, ori destul de des incepe chiar el o poveste.
O lunga pauza de blog, interval in care s-au intamplat mai multe. Am mers la tara si la mare, am repetat zilnic cu Dani si l-am pregatit pentru scoala, mai ales partea de scriere si aritmetica, am lucrat pe cat posibil pentru a recupera din decalajele inca existente. Acum mai avem doar un pic si mergem la scoala, unde sper sa se descurce. A renuntat aproape total la topait si fluturat din maini, cel putin in prezenta celorlalti; se vede cand vrea sa topaie sau sa dea din maini, dar se controleaza singur sau atentionat. E un progres.


