twitter
rss

Aseara am mers la o prima intalnire a proiectului "MOM-UP", proiect demarat de Fundatia Pretuieste Viata, condusa de dna Andreea Marin Banica, in colaborare cu Fundatia Estuar, si sponsorizata de UE, Guvernul Romaniei, FSE, etc.

Acest proiect se adreseaza mamelor sau viitoarelor mame, aflate in urmatoarele situatii de viata:

- femei excluse social
-femeile unice sustinatoare de familii
- femei abuzate sau discriminate in familie sau la serviciu
-mame aflate in depresie postnatala sau depresie cauzata de alte situatii de viata
-mame somere sau care au salariu minim pe economie
-eleve sau studente, viitoare mamici, fara sprijin.

Oferta acestui proiect consta in consultatii gratuite de natura psihologica, juridica si de orientare in cariera( de calificare si recalificare).

Se pot inscrie toate mamicile prin completarea unui formular standard, la care se ataseaza copie dupa buletin si certificatul de nastere al copilului sau copiilor, dupa caz.

Consultatiile gratuite vor fi oferite de psihiatri, psihoterapeuti psihanalisti si cognitiv-comportamentali.

Sediile Fundatiei Estuar sunt in: Bucuresti-sect.6, Str Lt Gh. Negel, nr 1-3, Ploiesti si Cluj.

Aseara s-a discutat pe tema relatiei mamei cu copilul sau autist. Dna Andreea Marin ne-a prezentat proiectul si apoi au avut loc discutii libere. Au fost prezente cam 25 de mamici.

Din punctul meu de vedere, proiectul este foarte bun, facilitand accesul mamelor la consiliere profesionala, gratuita, pe o perioada de un an, deocamdata. in afara de consultatiile individuale, exista si posibilitatea organizarii, la cerere, a unor grupuri de discutie si de dezvoltare personala.

De asemenea se va infiinta un Telefon al copilului si un Telefon al mamelor aflate in dificultate, tot gratuite. Acest proiect va fi efectiv demarat in urmatoarele luni, si va beneficia de o mediatizare importanata.

Ii invelesc pe baieti, seara, si-i pup de noapte buna, asta dupa ce tatal lor le spune povestea de seara.

De obicei stau pe patul lui Dani pana atipesc ei, pana intr-o seara cand Mircea ma cheama:
-Vino si la mine.
-Unde, intreb eu.
-Pe patul meu.
Dupa ce ma asez confortabil, ma intreaba din nou:
-Iti place?
-Ce ?
-Pe patul meu.
Mi-a picat fisa, se simtea exclus pentru ca stateam doar pe patul lui Dani. Asa ca acum fac cu randul.

In seara trecuta, ii indemnam sa inchida ochii sa se relaxeze, sa se odihneasca, pentru a avea destula putere, energie, ziua urmatoare. Le doresc vise frumoase, iar pe cele rele sa le prinda in plasa de paianjen. Mircea ajunge la concluzia urmatoare:
-Visele bune, frumoase vin dintr-o cutie.
-Da? Nu stiam, i-am raspuns. Ce cutie?
-O cutie postala.
-Nu, ne intrerupe Dani, in cutia postala sunt scrisori.
-Poate ca MIrcea are o cutie speciala, magica cu vise.
-Da, o cutie postala, ma asigura Mircea.

Fundatia Estuar va invita sa luati parte la Workshop-ul cu tema "Eu in relatie cu copilul meu autist", eveniment ce isi propune sa aduca putina lumina asupra trairilor copilului cu autism si relatia cu mama sa.
Evenimentul are loc in cadrul proiectului „MOM UP - Retea de Centre Pilot de Consiliere a Mamelor aflate in situatii dificile de viata" in data de joi 27 ianuarie 2011, incepand cu ora 18 In Str Pache Protopopescu nr 104, la Mansarda

Numar de locuri disponibile pentru participanti 20.

Workshop-ul este gratuit, iar inscrierile se fac la tel. 021 411 0885 sau office.cs6@estuar.org in limita locurilor disponibile.

Persoana de contact: Popescu Claudia.

Va rugam sa trimiteti mai departe aceasta informatie, sperand ca aceasta va ajunge la cat mai multe mame aflate in situatia de a avea un copil care sufera de autism!

Ma uitam linistita la un film, tolanita pe canapea extensibila, in timp ce Dani se tot urca pe manerul canapelei in incercarea de a se rostogoli de pe dealul sau imaginar, in ciuda atentionarilor mele repetate. In cele din urma s-a pravalit peste mine, lovindu-ma destul de tare la mana. Am dramatizat putin situatia, pentru a vedea reactia baietilor, reactie ce nu a intarziat sa apara:

-Imi pare rau, mama, imi pare rau, a spus Dani.
Si mi-a explicat ce s-a intamplat:
-M-am dezechilibrat. Imi pare rau.
-Te iert, l-am linistit eu.

Mircea de la capatul patului se uita la mine si mi-a spus:
-Am gasit. Un lecoplast.Te ajuta?
Mirata, i-am spus ca s-ar putea sa ma ajute.
-Ma duc la buni sa caut unul, m-a asigurat Mircea.

A sculat toata casa in picioare sa caute leucoplastul si a venit personal sa mi-l aplice. Am intrat in hora, dar Dani era inca suparat si oarecum dejamagit ca nu a gasit el o solutie.
-Poti sa ma pupi, ca sa-mi treaca, i-am sugerat eu.
Fericit, Dani m-a pupat pe mana ranita si a declarat:
-Am lucrat in echipa.
-Eu cu lecoplastu-leucoplastul, a reamintit Mircea.
-Si eu cu pupicu, a incheiat Dani.

Mi s-a parut extraordinara coordonarea lor, si promptitudinea lor in rezolvarea acestei "probleme medicale".

Ca orice copil, si Dani are vise rele sau cosmaruri. La inceput a fost frica de intuneric si sculatul de mai multe ori in timpul noptii, frica de a mai readormi. Folosirea unei lampi de veghe precum si asigurarea ca animalele sale de plus il vor pazi a mai calmat situatia.


In ultimele luni Dani imi povestea ca visat urat, ceva cu fantome rele. Nu era foarte explicit, dar cu siguranta il deranjau destul de mult.

Am recurs la o tehnica simpla, pe baza de desen, o tehnica expresiva, experientiala. Tata a venit cu tablita de desen magnetica, pe care in prealabil a desenat doua fantome, una rea si urata, alta haioasa si draguta.

L-am incurajat pe Dani sa gaseasca o solutie pentru a scapa de fantoma cea rea. I-am dat creionul in mana si i-am sugerat sa prindem cumva fantoma. Sincera sa fiu, eu ma gandeam ca ar putea sa o puna intr-o inchisoare, dar Dani a gasit ceva mai bun, mai inventiv.

-O s-a prind intr-o plasa de paianjen, mi-a explicat, trasand linii peste fantoma cea rea. Dar nu stiu cum se face o plasa.
L-am ajutat eu si i-am spus ca si barele unei inchisori sunt la fel de bune. Apoi am ramas surprinsa sa vad cum insista cu creionul in partea dreapta a fantomei, pe obraz si l-am intrebat ce reprezinta.
- E o vanataie, am batut-o eu, ca sa nu ma mai deranjeze.

Credeam ca asta e tot, dar m-a surprins inca o data, facand niste urechi fantoma, urechi de genul celor de urs. Cand l-am intrebat ce sunt acelea, mi-a explicat:
-I-am pus urechi de ursulet.
Dani a ales varianta infrumusetarii pericolului, pentru a-l face mai suportabil, nu doar sa-l inlature undeva, intr-o inchisoare.

Am ajuns la concluzia, ca un copil, chiar unul ca Dani, cu note autiste, poate avea un potential fantastic de depasire a unor situatii stresante, de genul cosmarurilor.

Si pot spune cu mana pe inima, ca din acea zi, Dani nu a mai avut nici un cosmar sau daca a avut unul nu s-a mai speriat asa de tare, pentru ca avea o solutie.

Related Posts with Thumbnails