twitter
rss

Am ajuns si noi azi la Senat. Am fost aproape toti parintii trecuti pe lista. Copiii au fost cei mai incantati, au alergat pe scarile imense, pe holurile gigantice. S-au distrat trecand prin perimetrul de siguranta, curioasi de ce bipaie usa aia. Dani s-a avantat in explorare, curios sa stie ce este in nu stiu ce camera, unde duce alt hol.

Am ajuns, in sfarsit, in holul din fata camerei senatului, unde ne-am imbracat cu tricourile avand siglele fundatiilor Puzzle Romania si Invingem autismul.

A fost si o reporterita si un cameraman, care au luat interviu catorva senatori. Ne-au facut onoarea cativa senatori, care au venit sa faca poze alaturi de copiii nostrii, in timp ce faceau funda puzzle, pe mozaicul holului. S-au impartit cativa fluturasi informativi.

Intre timp copiii au alergat in cerc, pe fundita puzzle, unii mai curiosi au deschis usa camerei de sedinte. Am urmarit si noi, la televizorul din hol, discursul doamnei senator Elena Mitrea, un raport al situatiei din Romania si sustinerea legalizarii terapiei ABA in Romania.

Pentru vizionarea declaratiei politice a doamnei senator Elena Mitrea (PSD) aici. De la minutul 18 si cateva secunde pana la minutul 26.

Informatii legate de actiunea parintilor cu copii cu autism, de azi, gasiti aici si aici.

In consecinta s-a obtinut adoptarea unei propuneri legislative privind organizarea si functionarea activitatilor si practicilor de terapie comportamentala pentru persoanele care sufera de autism.

In ultima vreme am hotarat sa-i dau mai multa libertate de miscare, fizica, lui Dani, astfel ca ies aproape zilnic in fata portii si-l las sa se plimbe singur, cu tricicleta lui, in sus si in jos pe trotuar.

Dani este foarte incantat sa mearga neinsotit. A invatat deja sa ocoleasca oamenii, se fereste de motocicletele care circula ocazional pe trotuar, face deja zig-zaguri cu tricicleta, merge cu ea cu spatele.

Dar mai important decat asta, mi se pare faptul ca incepe sa exploreze. Si ma refer la magazinul doamnei Sanda, din colt, un magazin cu materiale de constructii. Il privesc de departe cum isi parcheaza tricicleta si coboara repede, pentru a intra in magazin. Apoi, curioasa m-am apropiat de magazin si am ascultat si am privit ce face. Dani vorbeste, intreaba, pune mana pe diferite lucruri. Noroc ca doamna e draguta, iubeste copiii si e foarte rabdatoare. Dani deja stie cum se numesc multe unelte si obiecte. Ma bucura sa-l aud cum intreaba, cum experimenteaza. Evident ca si Mircea e incantat de descoperirile pe care le fac amandoi in magazinul cu minuni.

Duminica, Dani mergea, ca de obicei, pe trotuar, eu urmarindu-l din dreptul portii. La un moment dat, doi oameni saraci, cersetori, se opresc langa el si intra in vorba cu el. Dani foarte volubil, le raspunde la intrebari, fara a-i privi prea mult in ochi. Apoi il vad cum se da jos de pe tricicleta si se indreapta spre punga unuia dintre ei, din care i se oferise o prajitura. Am luat viteza, spre el, multumindu-le oamenilor si explicandu-i ulterior lui Dani ca nu e bine sa vorbeasca chiar cu orice strain, si mai ales sa nu primeasca nimic.

L-am linistit, explicandu-i ca nu-l cert pentru ce s-a intamplat, ci vreau sa inteleaga pur si simplu ca nu e bine sa fii atat de increzator cu toti oamenii, mai ales cu cei necunoscuti. Si i-am dat drept exemplu, e adevarat literar, patania lui Pinochio care a avut incredere in Vulpoi si Motan. Am continuat cu povestea Lui Hansel si Gretel.

Nu stiu cat a inteles din ce i-am spus, dar sunt convinsa ca doar prin experimentare va intelege mai bine. Iar eu voi avea grija sa-i ofer cat mai multe ocazii.

Festivalul Internaţional de Film NexT, aflat deja la cea de-a patra editie, ne-a pregatit o surpriza tuturor.

Sambata, 17 aprilie 2010, ora 11.00, Cinema Scala va deveni pentru cateva ore o adevarată Tara a Minunilor, gata sa gazduiască toti copiii iubitori de film din Bucuresti si nu numai.

Micii spectatori cu varste cuprinse între 5 şi 12 ani sunt asteptati la Scala pentru a urmari un program special de scurt metraje marca NexT.

Mai multe informatii aici.

Sursa poza: liternet.ro

Am citit de curand acest jurnal-biografie, Portretul lui M, de Matei Calinescu, varianta de pe internet, si m-a impresionat enorm. Aceasta poveste minunata dar si trista in acelasi timp, m-a cutremurat. Cu siguranta m-ar fi speriat si chiar demoralizat daca as fi citit-o cu ceva timp in urma. Atat de diferita ca abordare, atat de puternica, atat de contrastanta. Este incontestabil ca pregatirea profesionala a autorului a determinat un stil literar care surprinde intr-un mod aparte un amalgam de trairi, se sentimente, de amintiri aureolate de o durere amestecata cu mandrie, dar si cu neputinta.

De obicei cartile nu au acest efect asupra mea, si am citit cateva de gen, dar Portretul lui M m-a tulburat cu adevarat. Poate pentru ca descopar unele asemanari ale lui M cu Dani al meu.

O poveste care nu poate fi repovestita, si-ar pierde iremediabil farmecul si impactul. Am descoperit putin dintr-o lume autista, vazuta, filtrata prin ochii unui parinte, unui om de cultura. Si am inteles ca Aspergerul, asa cum a fost cazul lui M, nu e neaparat varianta mai buna a autismului. A sti sa citeasca si sa scrie, pentru un autist, nu-i ofera automat placerea lecturii sau emotia descoperirii si anticiparii actiunii, poate de multe ori nici macar intelegerea unui mesaj.

Mie mi se pare ciudat sa descopar ca realitatea poate fi impartita doar in Da sau NU, doar alb sau negru. Ma sperie gandul ca Dani ar putea fi incapabil sa fie vreodata independent, sau poate prea obtuz in alegerile lui. Dar si mai mult ma sperie necunoscutul, care in cazul lui Matei Calinescu s-a materializat in aparitia din senin a crizelor epileptice ale fiului sau, la o varsta inaintata.

Mi-a fost greu sa-mi dau seama in ce masura il afecta autismul si crizele epileptice pe tanarul M. Si ma bucur ca tulburarea lui Dani, de spectru autist, nu este asociata cu retard, sau epilepsie sau ADHD, asa cum am vazut la multi alti copii.

Biografia poate parea usor disparata, unele pasaje se repeta, sunt ideile si amintirile care-l marcheaza pe tatal care incearca sa-si inteleaga fiul. Si care mai ales isi doreste ca scurta viata a lui M sa fi fost buna, sa nu se fi simtit dat la o parte din cauza faptului ca era diferit. Si ce este mai ciudat, pana la urma, este faptul ca in gandirea lui, M era mai matur si accepta lucrurile mai mult decat o facea tatal lui.

Linkul catre acest Jurnal- biografie aici.

Dupa ce, pe data de 29 martie 2010, Senatul a respins proiectul de lege privind persoanele cu autism din Romania, acum se incearca o noua interventie, de data aceasta din partea parintilor cu copii autisti.

Astfel toti parintii impreuna cu copiii lor autisti, sau persoanele interesate si sustinatoare ale drepturilor acestor persoane cu dizabilitati sunt convocati de Fundatiile Invingem autismul si Puzzle Romania, marti, 13 martie, ora 09:00, la Senatul Romaniei.

Din pacate pentru toti parintii cu copii autisti, activitatea fundatiilor este destul de limitata, nu numai de lipsa informarii si mediatizarea precara, dar si de dezinteresul parlamentarilor romani.

Vom incerca, din nou, sa atragem atentia asupra unei probleme mai mult decat evidenta.

Pentru detalii legate de proiectul de lege intrati aici. Comentarii legate de proiect gasiti si pe site-ul lui Urban Iulian.

Motivul respingerii? Numarul prea mic de parlamentari care au votat. Necesarul era de 35 minim.

Related Posts with Thumbnails